ICCJ. Decizia nr. 1635/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1635/2005
Dosar nr. 8686/2004
Şedinţa publică din 14 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 8 octombrie 2004, reclamantul A.Ş. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Arad, să se dispună anularea hotărârii nr. 1509 din 3 septembrie 2004, ca fiind nelegală şi netemeinică în raport cu prevederile Legii nr. 309/2002.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că în perioada 20 aprilie 1954 - 20 noiembrie 1956 a îndeplinit stagiul militar la U.M. 03199 Lugoj, în calitate de constructor, iar pârâta a refuzat să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, respingându-i cererea.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 442/PI din 2 noiembrie 2004, a admis acţiunea reclamantului A.Ş., a anulat hotărârea nr. 1509 din 3 septembrie 2004, obligând pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, pentru perioada 20 aprilie 1954 - 20 noiembrie 1956.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar, în perioada 20 aprilie 1954 - 20 noiembrie 1956, în U.M. 03199 Lugoj, în calitate de constructor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Arad, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta susţine că din materialul probator administrat, nu rezultă că reclamantul şi-a îndeplinit serviciul militar în cadrul detaşamentelor de muncă aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, ci în U.M. 03199 Lugoj, care nu a făcut parte din direcţia menţionată.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă, în perioada menţionată.
Stabilirea drepturilor prevăzute prin actul normativ menţionat se face potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din lege, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare şi din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
Din menţiunile făcute în livretul militar al reclamantului, precum şi din certificatul nr. CR 5160 din 11 octombrie 2002, eliberat de U.M. 02506, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar în perioada 20 aprilie 1954 - 20 noiembrie 1956, în U.M. 03199 Lugoj, îndeplinind funcţia de constructor.
Câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă pe timpul stagiului militar, într-o unitate organizată în acest scop, nu există temei pentru a-l excepta pe cel în cauză, de la recunoaşterea drepturilor sale.
Faptul că se contestă de către recurentă, apartenenţa la Direcţia Generală a Serviciului Muncii, a unităţii militare în care reclamantul şi-a îndeplinit serviciul militar, nu prezintă importanţă în soluţionarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, şi anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze serviciul militar.
În consecinţă, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care recursul declarat în cauză se va respinge, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Arad împotriva sentinţei civile nr. 442/PI din 2 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1633/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1641/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
