ICCJ. Decizia nr. 1784/2005. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1784/2005
Dosar nr. 6875/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC S.M.R SA Balş a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu pârâţii, să dispună anularea procesului-verbal nr. 2688 din 31 august 2001, emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt şi a deciziei nr. 1866 din 21 noiembrie 2001, a Ministerului Finanţelor Publice.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin procesul-verbal a cărui anulare a solicitat-o, a fost obligată la plata sumei de 2.860.112.937 lei, din care 512.316.600 lei majorări de întârziere aferente Fondului special pentru susţinerea învăţământului de stat şi 2.347.796.277 lei reprezentând majorări de întârziere aferente Fondului special pentru protecţia şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 143 din 10 mai 2002, a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea procesului-verbal nr. 2688 din 31 august 2001, al Ministerului Finanţelor Publice. Totodată, a exonerat reclamanta de plata sumei de 512.316.660 lei, majorări de întârziere aferente Fondului special pentru susţinerea învăţământului de stat şi 347.796.277 lei, majorări de întârziere aferente Fondului special pentru protecţia şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că suma de 2.860.112.937 lei a fost achitată şi înregistrată în evidenţa contabilă a reclamantei, astfel că aceasta nu are datorii la bugetul de stat, fapt ce rezultă şi din actul de control emis de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, nr. 90 din 14 ianuarie 2002.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, susţinând, în esenţă, că majorările de întârziere pentru perioada anterioară anului 2001, au fost stabilite de organele de control fiscal, în conformitate cu prevederile art. 53 alin. (3) din OUG nr. 102/1999, privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, astfel cum a fost modificată şi completată.
A mai susţinut recurenta, şi faptul că organele de control fiscal din cadrul Direcţiei Control Fiscal Olt erau abilitate să calculeze majorări de întârziere pentru perioada anterioară anului 2001, în cazul neachitării surselor prevăzute de art. II alin. (1) şi art. VI alin. (1) din OUG nr. 32/2001, pentru reglementarea unor probleme financiare.
Recursul este nefondat.
În fapt, prin procesul-verbal de control financiar nr. 2688 din 31 august 2001, încheiat de organele de control ale Direcţiei Controlului Financiar Fiscal Olt, s-a constatat că pentru perioada noiembrie 1999 - iunie 2001, contestatoarea datorează Fondului pentru susţinerea învăţământului de stat, suma de 1.920.420.169 lei, la care s-au calculat majorări de întârziere, în sumă de 1.172.211.732 lei, iar la Fondul pentru protecţia şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, a sumei de 2.974.709.105 lei, cu majorări de întârziere, în cuantum de 3.345.262.035 lei, calculate pe perioada ianuarie 1997 - iunie 2001.
Problema supusă soluţionării este dacă în raport cu dispoziţiile în vigoare, contestatoarea datorează majorările de întârziere calculate prin procesul-verbal contestat, pentru perioada de până la publicarea OUG nr. 32/2001, aferente neplăţii debitelor.
Art. 10 alin. (2) din OUG nr. 32/2001, invocat de recurentă, ca temei legal al calculului penalităţilor, prevede că:
„Predarea-primirea exercitării atribuţiilor privind stabilirea, constatarea, controlul, urmărirea şi încasarea sumelor datorate bugetului de stat, inclusiv majorările de întârziere, penalităţile şi amenzile, se efectuează prin protocol încheiat între Ministerul Finanţelor Publice şi fiecare ordonator principal de credite care administrează fondurile prevăzute la art. I-VIII, în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei ordonanţe de urgenţă".
Rezultă, deci, că Ministerul Finanţelor Publice a fost abilitat să urmărească şi să încaseze sumele stabilite pe bază de protocol după data de 1 iunie 2001, dar nu a fost abilitat să calculeze majorări de întârziere anterior acestei date, acestea fiind calculate de ordonatorii de credite care administrează fondurile.
Prin urmare, atât OUG nr. 32/2001, cât şi Normele metodologice de aplicare nu abilitează Ministerul Finanţelor Publice să calculeze majorări de întârziere anterior anului 2001 şi pe cale de consecinţă, sumele de 512.316.660 lei şi 2.347.796.277 lei, reprezentând majorări de întârziere, au fost calculate şi reţinute nelegal, de organul de control.
În acest sens s-a pronunţat şi instanţa de fond, stabilind că organele Ministerului de Finanţe nu pot să mai intervină pentru trecut şi să calculeze majorările sau penalităţile, pentru că ele au preluat fondul de la instituţia care l-a gestionat, astfel încât creanţa, la data predării, era constituită în integralitatea sa, reclamanta nemaidatorând majorările calculate de organul de control financiar pentru perioada anterioară creării creanţelor.
Faţă de cele ce preced, se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, astfel că recursul se vădeşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 185 din 26 martie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1641/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1790/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
