ICCJ. Decizia nr. 1702/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1702/2005
Dosar nr. 6713/2004
Şedinţa publică din 15 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 februarie 2004, reclamanta G.N. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 9893/9245 din 13 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i fie recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1944 - 6 martie 1945, cu începere din luna iulie 2003.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, a refugiului din Basarabia, localitatea Tocurz, judeţul Tighina, aflate pe teritoriul fostului U.R.S.S., în localitatea Bălteni, judeţul Gorj, din România, în luna aprilie 1944.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. Critica adusă de recurentă a fost în sensul că instanţa de fond a admis acţiunea, în baza unor probe noi, ce nu fuseseră prezentate şi Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite prin acest act normativ, persoanele, cetăţeni români care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate.
Cum intimata-reclamantă a făcut dovada refugiului ei din Basarabia (U.R.S.S.), în România, în aprilie 1944, ca urmare a persecuţiilor etnice la care populaţia românească a fost supusă de către regimul sovietic de ocupaţie, în mod corect instanţa de fond a admis acţiunea acesteia.
Cât priveşte dovezile administrate în faţa instanţei de fond, aceasta a procedat în mod legal, în baza dispoziţiilor art. 129 alin. (5), care reglementează rolul activ al instanţelor de judecată şi potrivit căruia „judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale".
Faţă de aceste considerente şi constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 620 din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1701/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1704/2005. Contencios. Conflict negativ de... → |
|---|
