ICCJ. Decizia nr. 1742/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1742/2005
Dosar nr. 2993/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 mai 2003, reclamantul M.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 3787 din 31 martie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Harghita şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să se stabilească că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că şi-a satisfăcut stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, împrejurare ce rezultă din livretul militar.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 165 din 2 iunie 2003, a admis acţiunea, a modificat hotărârea nr. 3787 din 31 martie 2003, emisă de pârâtă, în sensul că reclamantul s-a aflat în perioada 9 mai 1952 - 7 mai 1955, în situaţia prevăzută de art. 1 din Legea nr. 309/2002 şi a obligat pârâta să-i acorde drepturile, de la data de 2 februarie 2003.
Pentru a soluţiona astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a dovedit că a satisfăcut stagiul militar într-un detaşament de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în sensul celor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Harghita.
În motivare, pârâta a susţinut, în esenţă că, în mod eronat prima instanţă a admis acţiunea, deoarece reclamantul şi-a satisfăcut stagiul militar în unităţi militare care nu fac parte din fosta Direcţie Generală a Serviciului Muncii. Că, în realitate, numai unităţile care au aparţinut Ministerului de Interne - Direcţia Generală a Serviciului Muncii, intră sub incidenţa normelor legale invocate de reclamant.
Critica este neîntemeiată.
Din copia livretului militar seria E.V. nr. 047781, prezentat de reclamant în sprijinul cererii sale, rezultă că acesta a fost folosit, ca mână de lucru, în cadrul U.M. 04600 Bucureşti, în perioada 9 mai 1952 - 7 mai 1955.
După lăsarea la vatră, el a fost inclus în categoria soldaţilor neinstruiţi.
Din moment ce nu se contestă prestarea muncii pe durata stagiului militar în detaşamente de muncă organizate în acest scop, nu se justifică exceptarea reclamantului, de la acordarea drepturilor solicitate. În caz contrar, s-ar ajunge la situaţii inechitabile, de recompensare parţială doar a persoanelor care au efectuat stagiul militar în condiţii identice şi care, datorită unor împrejurări formale, ce ţin exclusiv de subordonarea ierarhică a unităţii militare, beneficiază de un tratament diferit şi, evident, discriminatoriu.
Apreciind, deci, că prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt în cauză şi că sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a cererii, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Harghita împotriva sentinţei civile nr. 165 din 2 iunie 2003, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1737/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1749/2005. Contencios. Anulare parţială H.G.... → |
|---|
