ICCJ. Decizia nr. 1758/2005. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1758/2005
Dosar nr. 7219/2004
Şedinţa publică din 17 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 282, pronunţată la data de 30 aprilie 2004, în dosarul nr. 1354/2002, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii V.D. şi T.C., împotriva pârâţilor Ministerul Economiei şi Comerţului şi SC R. SA Craiova, dispunând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, seria M.03 nr. 6596 din 3 septembrie 2001, emis de ministerul pârât, în favoarea societăţii comerciale, în ceea ce priveşte suprafaţa de 2224 mp.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Reclamanţii, prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Dolj, la data de 17 iulie 2002, au cerut anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, seria M.03 nr. 6596 din 3 septembrie 2001, emis de fostul Minister al Industriei şi Resurselor, în favoarea SC R. SA Craiova, susţinând că terenul în suprafaţă de 2618,63 mp, situat în Craiova, a fost proprietatea autorului lor comun, T.G.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 346 din 17 septembrie 2002, şi-a declinat competenţa, în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
În cursul judecăţii, ministerul pârât şi societatea comercială au formulat întâmpinări prin care au invocat excepţiile privind inadmisibilitatea şi tardivitatea acţiunii, ca urmare a nerespectării prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990.
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de fond a reţinut că reclamanţii au realizat procedura prealabilă, la dosar existând răspunsul trimis de fostul Minister al Industriei şi Resurselor, la plângerea adresată.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii acţiunii, curtea de apel a reţinut că este neîntemeiată, pârâţii nefăcând dovada unei date la care reclamanţii au luat cunoştinţă de actul administrativ atacat, în raport cu care acţiunea adresată instanţei ar fi tardivă.
În motivarea soluţiei de admitere a acţiunii, instanţa de fond a reţinut că terenul în suprafaţă de 2224 mp, inclus în certificat, a aparţinut autorului reclamanţilor, astfel că actul administrativ atacat este nelegal.
Împotriva acestei soluţii au formulat recursuri, SC R. SA Craiova şi Ministerul Economiei şi Comerţului, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a soluţionat în mod greşit excepţiile invocate, iar, pe fond, curtea de apel, în loc să verifice dacă certificatul contestat a fost emis cu respectarea prevederilor HG nr. 834/1991, a soluţionat cauza, ca având drept obiect revendicarea terenului în litigiu.
Recursurile sunt întemeiate.
Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ, cel care se consideră vătămat, înainte de a cere instanţei, anularea actului administrativ, trebuie să se adreseze autorităţii emitente, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul.
În cauză, actul administrativ atacat nu a fost comunicat reclamanţilor, aceştia având calitatea de terţi în raport cu certificatul de atestare seria M.03 nr. 6596 din 3 septembrie 2001, emis de ministerul de resort, în favoarea societăţii comerciale, dar este stabilit cu certitudine că aceştia au luat cunoştinţă de existenţa şi de conţinutul lui, cel mai târziu, în cursul judecării recursului soluţionat prin Decizia nr. 8510 din 26 noiembrie 2001, pronunţată de Tribunalul Dolj.
Or, din răspunsul trimis cu adresa nr. 191559 din 26 decembrie 2002, a fostului Minister al Industriei şi Resurselor, rezultă că reclamanţii s-au adresat cu reclamaţie administrativă, la autoritatea emitentă, la data de 14 iunie 2002, ceea ce înseamnă încălcarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.
Astfel fiind, rezultă că primul motiv de recurs este întemeiat, urmând ca recursurile să fie admise, sentinţa atacată să fie casată şi, rejudecând, acţiunea să fie respinsă, cercetarea criticilor privind fondul cauzei fiind inutilă, în raport cu soluţia dată recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de SC R. SA Craiova şi Ministerul Economiei şi Comerţului împotriva sentinţei civile nr. 282 din 30 aprilie 2004, a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanţii V.D. şi T.C., ca tardivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1753/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1759/2005. Contencios. La declinare de... → |
|---|
