ICCJ. Decizia nr. 1756/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1756/2005
Dosar nr. 7140/2004
Şedinţa publică din 17 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 7 mai 2004, reclamantul M.G. a solicitat anularea hotărârii nr. 1380 din 5 aprilie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, prin care i s-a respins cererea privitoare la acordarea drepturilor stabilite prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că tatăl său a fost numit, la 6 ianuarie 1942, prim pretor al Plasei CimiŞIia din judeţul Tighina - Basarabia, că s-a născut la 4 septembrie 1943, în localitatea CimiŞIia şi că la sfârşitul anului 1943, din cauza apropierii frontului de această localitate, tatăl său a trimis familia la Câmpina, iar el a revenit din Basarabia, în luna august 1944 şi a fost numit ulterior, ca prim pretor al Plasei Câmpina.
Mai arată că salariaţii pârâtei i-au sugerat să găsească martori cu care să dovedească faptul că a fost refugiat, dar n-a găsit astfel de martori, pentru că sunt decedate persoanele care cunoşteau situaţia sa, însă a depus înscrisuri.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 95 din 21 mai 2004, a admis acţiunea, dispunând anularea hotărârii contestate şi obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantului, drepturile solicitate.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că părinţii reclamantului au fost evacuaţi din Basarabia, împreună cu întreaga familie, în luna august 1944, ceea ce echivalează cu o strămutare în altă localitate, decât cea de domiciliu, astfel că reclamantul se află în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, care susţine că reclamantul nu a făcut dovada că a fost persecutat etnic şi refugiat, cu toate că i s-a pus în vedere să prezinte astfel de dovezi.
Menţionează că acesta a depus la dosar, numai carnetul de muncă al tatălui său, însă chiar în cererea sa face referire la faptul că împreună cu mama şi sora sa au plecat din CimiŞIia, la 30 septembrie 1943, iar tatăl a rămas în Basarabia şi a revenit în România, în august 1944.
Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele care se vor arăta mai jos.
Intimatul-reclamant a susţinut că a plecat din Basarabia, la Câmpina, la sfârşitul anului 1943, împreună cu mama şi sora sa, din cauză că linia frontului se apropiase de localitatea CimiŞIia şi că tatăl său a rămas în continuare în acea localitate, până în luna august 1944.
În susţinerea cererii sale a depus copie de pe certificatul de naştere Seria NK nr. 0192993 din 25 iulie 1954, eliberat de Sfatul Popular al oraşului Câmpina, din care rezultă că s-a născut la 4 septembrie 1943, în localitatea CimiŞIia - Tighina.
A mai depus copie de pe carnetul de muncă al tatălui său, M.G., născut la 14 noiembrie 1908 şi decedat la 6 decembrie 1979, din care reiese că a fost numit prim pretor la Plasa CimiŞIia, la 6 ianuarie 1942, încetându-şi activitatea de prim pretor la acea plasă, la 14 august 1944, iar la 14 august 1944 a fost angajat în funcţia de pretor la Direcţia Generală a Arhivelor Statului.
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost modificat şi completat ulterior, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează (…) lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Art. 4 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999 (aprobate prin HG nr. 127/2002) stabileşte că dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se face cu acte oficiale, iar în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
Cu contractul de muncă al tatălui său, intimatul nu face dovada datei plecării din CimiŞIia, la Câmpina, mai ales că a susţinut constant că a părăsit Basarabia, la sfârşitul anului 1943, pe când tatăl său a plecat în luna august 1944, însă instanţa de fond reţine în considerentele sentinţei, că întreaga familie a fost evacuată din Basarabia, începând cu luna august 1944, iar în dispozitiv nu se face referire la perioada considerată, ca fiind încadrată în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999.
Ca atare, se impune completarea materialului probator, pentru ca pe baza unor acte oficiale sau a declaraţiilor date de persoane care au cunoscut familia intimatului, să se poată stabili cu certitudine momentul plecării acestuia din Basarabia sau al venirii la Câmpina şi motivul pentru care a părăsit localitatea în care s-a născut, simpla susţinere a acestuia, ca şi actele depuse la dosar, nefiind suficiente pentru a se putea pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.
Pentru considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 313 şi 315 C. proc. civ., se va admite recursul, sentinţa va fi casată, iar cauza se va trimite, aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Hunedoara, împotriva sentinţei civile nr. 95 din 21 mai 2004, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1752/2005. Contencios. La încheiere de... | ICCJ. Decizia nr. 1766/2005. Contencios. Anulare ordin emis de... → |
|---|
