ICCJ. Decizia nr. 1775/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Lg. 309 / 2002. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1775/2005
Dosar nr. 8201/2004
Şedinţa publică din 17 martie 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureş, la 1 august 2003, reclamantul F.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Mureş, anularea hotărârii nr. 5064 din 12 iunie 2003, emisă de aceasta şi obligarea la emiterea unei alte hotărâri prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 13 aprilie 1953 - 13 aprilie 1956, cât a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 358 din 22 septembrie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată şi a obligat Casa Judeţeană de Pensii să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru intervalul de timp mai sus menţionat.
Recursul declarat de autoritatea de pensii a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. 1668 din 29 aprilie 2004 şi în consecinţă, sentinţa primei instanţe a fost casată, iar pe fond acţiunea reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
În motivare, instanţa supremă a reţinut, în esenţă, că de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 beneficiază potrivit art. 1, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, nu şi cele din structura Ministerului Forţelor Armate, cum este cazul reclamantului.
Împotriva acestei decizii irevocabile, a fost formulată prezenta contestaţie în anulare, contestatorul susţinând că dezlegarea dată este rezultatul unei grave greşeli, dovadă fiind alte hotărâri judecătoreşti în care s-au recunoscut drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, şi celor care au prestat muncă în cadrul unor unităţi militare.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Art. 318 C. proc. civ., se referă la greşeli materiale, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor de interpretare a unor dispoziţii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
Interpretarea unor prevederi legale sau împrejurarea că în cazuri similare s-au pronunţat alte soluţii, excede motivul de contestaţie în anulare prevăzută de art. 318 C. proc. civ.
Cât priveşte invocarea prin contestaţia în anulare, şi a prevederilor art. 317 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta are caracter formal, întrucât în petitul cererii nu se evocă vreunul din cazurile prevăzute de acest text de lege.
În raport cu cele anterior prezentate, contestaţia în anulare va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de F.V. împotriva deciziei nr. 1668 din 29 aprilie 2004, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, ca nefondată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1766/2005. Contencios. Anulare ordin emis de... | ICCJ. Decizia nr. 182/2005. Contencios. Anulare adresă şi... → |
|---|
