ICCJ. Decizia nr. 1846/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1846/2005
Dosar nr. 6649/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 2 martie 2004, reclamanta T.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 12805 din 19 februarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta a arătat că, deşi a dovedit prin probele aduse, că s-a refugiat împreună cu familia, urmare a persecuţiilor exercitate din motive etnice, din localitatea de domiciliu, pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 485 din 1 aprilie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2003.
Instanţa a reţinut că, prin dovezile administrate, reclamanta a probat faptul că a fost nevoită să părăsească împreună cu familia, localitatea de domiciliu, suferind persecuţii în urma refugierii forţate a familiei sale, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de actul normativ reparatoriu, este nelegală.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este netemeinică şi nelegală. Că, în cauză, nu este vorba despre un refugiu, ca modalitate de persecuţie etnică în accepţiunea legii, ci de o schimbare de domiciliu, ca urmare a transferării în interesul serviciului, a tatălui intimatei, angajat la M.A.V. şi această situaţie nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Recurenta susţine, în mod eronat, că intimata-reclamantă nu s-ar afla în această situaţie.
Astfel, coroborând înscrisurile depuse, cu declaraţiile autentice ale martorilor B.V. şi B.Z., reiese că familia tatălui reclamantei a fost mutată forţat din comuna Bonţida, judeţul Cluj, localitatea de domiciliu, în Ungaria, unde acesta a lucrat la căile ferate maghiare, din motive etnice.
Este evident că măsura schimbării locului de muncă nu s-a făcut de bună voie, aşa cum susţine recurenta, acest act trebuind interpretat în raport şi cu conjunctura istorică a momentului, fiind de notorietate tendinţele de deznaţionalizare forţată a populaţiei române din teritoriile ocupate, după Dictatul de la Viena.
Ca atare, prin probele administrate, s-a făcut dovada că strămutarea familiei intimatei, în perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, a fost concretizarea unei persecuţii din motive etnice, ceea ce o îndreptăţeşte pe aceasta, la acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu luna următoare depunerii cererii sale la Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Analizând corect situaţia de fapt depusă judecăţii şi aplicând corespunzător prevederile legale incidente, instanţa fondului a pronunţat o hotărâre temeinică şi egală, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 485 din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1845/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1847/2005. ContenciosŞI FISCAL. Refuz... → |
|---|
