ICCJ. Decizia nr. 1845/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1845/2005
Dosar nr. 6648/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 martie 2004, reclamanta C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13189 din 27 februarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivare, reclamanta a arătat că, deşi a dovedit că s-a refugiat împreună cu familia, în perioada 6 septembrie 1940 - 1 octombrie 1944, datorită persecuţiilor exercitate din motive etnice, după Dictatul de la Viena, pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea de acordare a drepturilor legale compensatorii.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 498 din 6 aprilie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de refugiat pe perioada 6 septembrie 1940 - 1 octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în raport cu probele administrate şi cu dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen legal, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând, în esenţă, că instanţa a încadrat-o abuziv pe intimată, în categoria beneficiarilor Legii nr. 189/2000, admiţând acţiunea, fără nici un temei legal şi fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
Că, situaţia intimatei nu face obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât schimbarea domiciliului s-a făcut tot într-o localitate aflată sub ocupaţia maghiară, astfel încât nu este întrunită cerinţa legală privind existenţa persecuţiei din motive etnice.
Criticile formulate sunt neîntemeiate.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost completată şi modificată, de dispoziţiile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002, privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege, persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
În cauză, aşa cum, în mod corect, a reţinut prima instanţă, prin tabelul nominal, actele de stare civilă depuse şi declaraţiile autentice ale martorilor P.G. şi P.M., intimata-reclamantă a dovedit că se încadrează în prevederile legale mai sus citate, refugiul său împreună cu familia, din satul Vişag, judeţul Cluj, în localitatea Rogojel, judeţul Cluj, din septembrie 1940, până în octombrie 1944, constituind o modalitate de persecuţie etnică în accepţiunea actului normativ în discuţie.
Întrucât prima instanţă a dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 498 din 6 aprilie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1840/2005. Contencios. Excepţia de... | ICCJ. Decizia nr. 1846/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
