ICCJ. Decizia nr. 1794/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1794/2005

Dosar nr. 6844/2004

Şedinţa publică din 18 martie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul HG a formulat contestaţie împotriva hotărârii nr. 12332 din 17 septembrie 2003, a Casei Judeţene de Pensii Constanţa - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin care i s-a respins, ca neîntemeiată, cererea prin care solicită recunoaşterea calităţii de beneficiar al acestei legi.

În motivare, reclamantul a arătat că s-a născut în Bulgaria, comuna Sabla şi a fost strămutat împreună cu familia sa, urmare a schimbului de populaţie, conform Tratatului din 7 septembrie 1940, încheiat la Craiova, între România şi Bulgaria, fiind aceeaşi persoană cu D.G., însă în mod nejustificat i-a fost respinsă cererea.

Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 77/CA din 8 aprilie 2004, a admis acţiunea reclamantului, dispunând anularea hotărârii nr. 12332 din 17 septembrie 2003 a Casei Judeţene de Pensii Constanţa, cu consecinţa obligării pârâtei de a-i recunoaşte calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 27 noiembrie 1928, în Bulgaria, localitatea Sabla, iar din declaraţiile autentificate la notar rezultă că în septembrie 1940, reclamantul, împreună cu familia sa, a fost strămutat din localitatea de naştere, în România, şi că este fiul cel mare a lui N.D.

Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, susţinând, în esenţă, că instanţa a ignorat prevederile Legii nr. 119/1996, singura prin care se poate rectifica numele pe cale judecătorească.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile OG nr. 105/1999, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.

Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din HG nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declaraţie cu martori.

În cauză, din declaraţiile autentificate ale martorilor B.E. şi C.G., rezultă că în septembrie 1940, reclamantul, împreună cu familia sa, a fost strămutat din localitatea de naştere, în România. Din aceleaşi declaraţii mai rezultă că H.N. este una şi aceeaşi persoană cu D.N., precum şi faptul că HG este fiul lui H.N. şi H.M., născut în 1928, în localitatea Sabla din Bulgaria.

Reclamantul a făcut, deci, dovada, în condiţiile legii, că îndeplineşte cerinţele pentru a beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, iar faptul că în declaraţia de avere, acesta (reclamantul) apare ca fiind în vârstă de 10 ani, şi nu de 12 ani, este, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, o greşeală ce nu poate fi avută în vedere, toţi ceilalţi copii ai strămutatului D.N. corespunzând ca nume şi vârstă.

Examinând şi din oficiu hotărârea atacată, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa nici unui motiv de casare, recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 77/CA din 8 aprilie 2004, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2005.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1794/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs