ICCJ. Decizia nr. 1785/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 8 mai 2003, reclamantul Spitalul Clinic Municipal F. Craiova a chemat în judecată pârâta C.A.S.S. Dolj, solicitând să se dispună anularea notei de constatare nr. 3456/2003 și exonerarea sa de plata sumei de 129.766.995 lei, reprezentând: drepturi salariale, în sumă de 124.117.129 lei, diferență de preț la achiziții de medicamente, în sumă de 4.982.245 lei și penalități aferente acestor sume, de 667.621 lei.
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 216 din 15 aprilie 2004, a admis acțiunea reclamantului, a anulat nota de constatare nr. 3456 din 20 februarie 2003, încheiată de serviciul de audit intern al CA.S.S. Dolj și decizia nr. 2099 din 14 aprilie 2003 și a dispus exonerarea reclamantului, de plata sumei de 129.766.995 lei, reprezentând drepturi salariale, diferență preț la achiziții medicamente și penalități de întârziere.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin nota de constatare nr. 719, încheiată la 18 februarie 2003, înregistrată la reclamant, sub nr. 3456/2003, a verificat modul de derulare a subprogramului de sănătate 2.2. - Prevenție și control în patologia oncologică în cursul anului 2002, în cadrul secțiilor oncologie și clinica de hematologie și ambulatoriul de specialitate, cabinet oncologie din cadrul Spitalului Clinic Municipal F. Craiova.
Instanța a reținut nelegalitatea notei de constatare nr. 3456 din 18 februarie 2003 și a deciziei nr. 2099 din 14 aprilie 2003, pe aspectele menționate, în raport cu dispozițiile legale aplicabile în materie și probele administrate.
împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 3041C. proc. civ., susținând în esență că hotărârea este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea art. 36 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, instanța nepronunțându-se cu privire la adresele Direcției de Sănătate Publică Dolj, nr. 4148 din 3 iulie 2000, nr. 394 din 26 ianuarie 2001 și nr. 842 din 22 ianuarie 2002, anexate la concluziile scrise și care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, s-a arătat că instanța a făcut abstracție de dispozițiile legale incidente în cauză și nu s-a pronunțat cu privire la anumite mijloace de probă care erau hotărâtoare pentru soluționarea cauzei.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 36 alin. (2) din Legea nr. 145/1997, în sistemul de asigurări sociale de sănătate pot fi admiși să lucreze, numai medicii și personalul sanitar acreditat, prin acreditare înțelegându-se dreptul acordat medicilor și personalului sanitar, precum și farmaciilor, de a intra în relație contractuală cu Casele de asigurări de sănătate, de către Comisiile paritare de acreditare.
în conformitate cu dispozițiile art. 11 din decizia nr. 4/2001, de acreditare a personalului medical, în asistența medicală de specialitate din ambulatoriu și spital, se acreditează individual, medicii specialiști din spital, confirmați prin ordinul ministrului sănătății, care îndeplinesc cumulativ anumite condiții.
Obținerea certificatului de acreditare este o condiție obligatorie pentru toți medicii angajați ai spitalului, în vederea desfășurării activității medicale în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.
Certificatul de acreditare este un act constitutiv de drepturi, și nu constatator, cum eronat reține instanța de fond, întrucât el dă naștere unui drept civil subiectiv inexistent anterior, în speță, dreptul de a intra în relație contractuală cu Casele de asigurări de sănătate.
Instanța de fond, nu a avut în vedere și dispozițiile art. 14 din Legea nr. 146/1999, modificată prin O.G. nr. 68/2001, care stabilesc că pe lângă sumele alocate din fondul asigurărilor sociale de sănătate, spitalele au și alte surse legale de venituri.
în lipsa acreditării, medicii nu aveau dreptul legal de a intra în relație contractuală cu C.A.S.S. Dolj și de a presta activitate în sistemul de asigurări sociale de sănătate, iar plata drepturilor de personal trebuia efectuată din alte surse.
Obținerea ulterioară a certificatului de acreditare, care este o condiție legală prealabilă obligatorie, este lipsită de relevanță, contrar reținerilor instanței de fond.
Practicarea profesiunii de asistent medical este posibilă doar pe baza autorizației de liberă practică eliberată de Direcția de Sănătate Publică și avizată anual de Colegiul Județean al Asistenților Medicali, încât lipsa autorizației în cazul asistentului medical R.M., contrar Ordinului ministrului sănătății nr. 984/1998, modificat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 195/1990, duce la concluzia că plata drepturilor salariale, în sumă de 124.117.129 lei, cu care a fost prejudiciat Fondul asigurărilor sociale de sănătate, a fost nelegală. Sub acest aspect, instanța de fond nu a avut în vedere adresele Direcției de Sănătate Publică Dolj, nr. 4148 din 3 iulie 2000, nr. 394 din 26 ianuarie 2001 și nr. 842 din 22 ianuarie 2002, pronunțând o hotărâre nelegală.
Deși reclamantul a solicitat instanței să se pronunțe numai cu privire la cap. l lit. a) și cap. III lit. c) din nota de constatare nr. 719 din 18 februarie 2003, înregistrată la reclamant, sub nr. 3456 din 20 februarie 2003, instanța de fond a anulat în totalitate nota de constatare nr. 3456/2003.
Se constată că nu au fost respectate dispozițiile pct. 40 din O.M.F. nr. 332/2000, că instanța nu a ținut seama de răspunsurile la interogatoriul reclamantului din 23 octombrie 2003 și nu au fost verificate dispozițiile contractuale referitoare la actele adiționale de modificare a prețurilor medicamentelor.
întrucât actul adițional de modificare a prețurilor medicamentelor nu respectă condițiile prevăzute de H.G. nr. 63/1994 și Normele metodologice nr. 47735 din 10 noiembrie 1996, el nu este valid.
Așa fiind, în raport cu considerentele expuse, prin admiterea recursului pârâtei, potrivit art. 312 alin. (2) C. proc. civ., a fost casată sentința atacată și în fond, a fost respinsă acțiunea reclamantului, reținându-se legalitatea notei de constatare nr. 3456/2003, a Serviciului de audit intern al C.A.S.S. Dolj.
| ← ICCJ. Decizia nr. 204/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 185/2005. Contencios → |
|---|
