ICCJ. Decizia nr. 204/2005. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 16 decembrie 2003, reclamantul P.I. a solicitat anularea hotărârii nr. 334 din 10 noiembrie 2003, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
în motivarea cererii a susținut că a fost persecutat etnic, fiind dus la muncă forțată, în perioada de ocupație a Ardealului de Nord, situație dovedită cu declarații de martori.
A arătat că, inițial, pârâta, prin hotărârea nr. 334/2002, i-a admis cererea și i-a recunoscut, în baza prevederilor art. 1 lit. c) și d) din Legea nr. 189/2000, modificată și completată, calitatea de persecutat din motive etnice și i-a acordat drepturile pentru perioada 15 martie 1944 - 15 octombrie 1944, începând cu 1 august 2002.
Ulterior, însă, prin hotărârea de revizuire nr. 334 din 10 noiembrie 2003, pârâta i-a respins cererea, motivând că din actele prezentate nu rezultă că reclamantul ar fi fost dus la muncă forțată în perioada menționată.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 99 din 20 ianuarie 2004, a respins acțiunea reclamantului, pe considerentul că acesta nu a făcut dovada persecuției etnice.
împotriva sentinței a făcut recurs, reclamantul, susținând, în esență că, instanța a stabilit eronat situația de fapt și a aplicat greșit legea.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 lit. d) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a făcut parte din detașamentele de muncă forțată.
Din înscris rezultă că reclamantul, împreună cu alți tineri, născuți în anii 1924 - 1925, au fost duși la muncă forțată.
Prin urmare, în cauză s-a făcut dovada persecuției etnice suferite de reclamant, în perioada în care Ardealul de Nord se afla sub jurisdicția statului ungar.
Față de cele ce preced, recursul a fost admis, a fost modificată sentința atacată și în fond a fost admisă acțiunea, cu consecința anulării hotărârii nr. 334/2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Sălaj și obligării pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie - 15 octombrie 1944, începând cu data de 1 august 2002.
| ← ICCJ. Decizia nr. 216/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1785/2005. Contencios → |
|---|
