ICCJ. Decizia nr. 1798/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1798/2005
Dosar nr. 6848/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.P. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Arad, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună obligarea acestuia să-i recunoască drepturile instituite prin Legea nr. 309/2002, şi să fie anulată hotărârea prin care pârâta i-a admis în parte cererea întemeiată pe prevederile legii sus-citate.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pe întreaga perioadă a stagiului militar a efectuat muncă de constructor, în locul serviciului militar propriu-zis, executând construcţii în detaşamente de muncă, pe şantiere.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 285/PI/CA din 12 mai 2004, a admis acţiunea formulată, dispunând anularea hotărârii nr. 1154 din 5 martie 2004, dată de pârâtă, pe care a obligat-o să emită pe numele reclamantului, o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute în art. 1 şi 2 din Legea nr. 309/2002, cu începere din 1 ianuarie 2004, pentru perioadele septembrie 1949 - martie 1950 şi iunie 1951 - decembrie 1952.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul a efectuat serviciul militar în detaşamente de muncă, pe toată durata serviciului militar sus-menţionată.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Arad, susţinând în esenţă că în mod greşit „instanţa a extins cadrul temporal impus de Legea nr. 309/2002, respectiv HG nr. 1114/2002", întrucât actul contestat este temeinic şi conform dispoziţiilor legale.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 şi 6 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, stabilirea drepturilor urmând a se face de Casele teritoriale de pensii şi a municipiului Bucureşti, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau de U.M. 02405 Piteşti.
Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fie efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă, şi nu în cadrul unor unităţi militare, iar a doua condiţie, ca acele detaşamente să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Pe de altă parte potrivit art. 2 din HG nr. 1114/2002 (privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961), prin stagiu militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, se înţelege perioada dintre data încorporării şi data trecerii în rezervă sau data lăsării la vatră, după caz, cuprinsă în intervalul 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
În cauză, Comisia de aplicare a Legii nr. 309/2002, verificând actele dosarului, a constatat într-adevăr că în perioada 5 septembrie 1949 - 21 aprilie 1950 şi 23 octombrie 1951 - 2 august 1952, reclamantul a efectuat stagiul militar în unităţi aparţinând Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, însă având în vedere dispoziţiile HG nr. 1114/2002, la stabilirea indemnizaţiei a avut în vedere doar perioadele 14 ianuarie 1950 - 21 aprilie 1950 şi 23 octombrie 1951 - 2 august 1952.
Cum instanţa de fond a ignorat aceste dispoziţiile legale, extinzând cadrul temporal impus de HG nr. 1114/2002, recursul urmează a fi admis şi a se modifica sentinţa atacată, în sensul că perioada pentru care se acordă drepturile, reclamantului, este 14 ianuarie 1950 - martie 1950, celelalte dispoziţii urmând a fi reţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Arad împotriva sentinţei civile nr. 285/PI/CA din 12 mai 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa, în sensul că perioada pentru care se acordă drepturile, reclamantului, este 14 ianuarie 1950 - martie 1950.
Menţine celelalte dispoziţii.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1792/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1799/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
