ICCJ. Decizia nr. 1792/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1792/2005
Dosar nr. 6841/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.V. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta, să dispună anularea hotărârii nr. 1618 din 27 februarie 2004, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pe motiv că s-a ignorat statutul său de refugiat şi evacuat din Basarabia, sub „ameninţarea operaţiunilor de război aflate în desfăşurare în anul 1944".
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 67 din 17 mai 2004, a respins acţiunea formulată de reclamant, reţinând că, atâta timp, cât nu s-a dovedit că plecarea familiei acestuia din localitatea în care s-a născut şi dislocarea sa în judeţul Dolj, a avut la bază considerente politice sau etnice şi că redislocarea unor instituţii publice şi a unor instituţii publice şi a personalului acestora, în timp de război, nu poate fi asimilată actelor de represiune pe motive politice sau etnice, în mod corect s-a reţinut că petentul nu are statut de persoană persecutată din motive politice sau etnice.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, B.V., care a susţinut în esenţă că intimata-pârâtă nu îi contestă calitatea de evacuat şi refugiat, ci imposibilitatea datării exacte a refugiului. În acest sens, referirea făcutăla Mitropolia Basarabiei şi la Mitropolia Moldovei, ca element de continuitate (tatăl său fiind angajatul acestora), este lipsită de relevanţă, atâta vreme, cât acestea sunt distincte din punct de vedere administrativ.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este fondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Dovada îndeplinirii condiţiilor cerute de lege se face cu acte şi se completează prin orice mijloace de probă.
Din actele de stare civilă aflate la dosar, rezultă că recurentul B.V. s-a născut la data de 27 decembrie 1942, în Chişinău, judeţul Lăpuşna, fiind fiul lui B.I. şi B.T.
De asemenea, la dosar se află copia extrasului tabelului nominal cu persoanele refugiate şi evacuate, de ambele sexe, între 15-57 ani, aflate pe teritoriul plasei Craiova, eliberat de Direcţia Judeţeană Dolj a Arhivelor Naţionale, în care se face referire la părinţii reclamantului, nu şi la acesta, deoarece avea sub vârsta de 15 ani, dar care nu putea avea alt domiciliu, decât cel al părinţilor săi.
În consecinţă având în vedere că din tabelul menţionat rezultă calitatea de refugiaţi a părinţilor reclamantului, nu se poate concepe că acesta din urmă ar avea alt statut, dată fiind starea sa de minoritate la data refugiului.
Cât priveşte perioada refugiului pentru care urmează a se acorda reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată, aceasta este de la 15 martie 1944, la 6 martie 1945, plata începând a se face de la 1 decembrie 2003.
În acest sens este şi opinia Institutului de Istorie Nicolae Iorga, potrivit căreia „refugieri de persoane din Basarabia şi Bucovina de Nord s-au făcut în intervalul 26 iunie 1940 - 22 iunie 1941.
După această perioadă, cele două teritorii au fost integrate din nou României, fiind parte a Statului român.
Această situaţie s-a perpetuat până la începutul anului 1944, când în condiţiile avansării trupelor ruseşti, cele două teritorii au fost di nou ocupate de fosta U.R.S.S.".
Faţă de cele de mai sus, recursul apare ca fondat, urmând a fi admis, a se casa sentinţa atacată şi în fond, a se admite acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.V. împotriva sentinţei civile nr. 67 din 17 mai 2004, a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 1618 din 27 februarie 2004, emisă de pârâtă şi o obligă pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pe perioada 15 martie 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1786/2005. Contencios. Anulare Ordin... | ICCJ. Decizia nr. 1798/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
