ICCJ. Decizia nr. 1779/2005. Contencios. Refuz eliberare licenţă de execuţie traseu. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1779/2005
Dosar nr. 4215/2003
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 299 din 3 septembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC F.C. SRL împotriva pârâtei A.R.R. şi în consecinţă, a obligat agenţia A.R.R. Hunedoara, să elibereze reclamantei, licenţa de execuţie traseu pentru o singură cursă, pe ruta Haţeg - Hunedoara - Deva şi retur, zilnic. Acţiunea formulată împotriva pârâtei agenţia A.R.R. Hunedoara a fost respinsă.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că:
Este neîntemeiată excepţia invocată de pârâta A.R.R., privind neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, întrucât răspunsul la contestaţie i-a fost comunicat reclamantei, la data de 11 iunie 2003, cu adresa nr. 14241, iar acţiunea a fost înregistrată la instanţă, la data de 13 iunie 2003.
Întrucât agenţia A.R.R. Hunedoara nu are personalitate juridică şi nu i s-a acordat putere de reprezentare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei agenţii a fost considerată ca întemeiată, cu consecinţa respingerii, ca inadmisibilă, a acţiunii formulate împotriva acesteia.
Pe fondul cauzei s-a apreciat a fi incidente dispoziţiile art. 37 alin. (2) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001, care reglementează condiţiile de acordare a licenţei de execuţie pentru traseu, pentru o cursă. Astfel, din actele dosarului a rezultat că la capătul de traseu, Haţeg, de unde pleacă cursa, societatea reclamantă deţine în folosinţă spaţiu pentru parcare şi plecare în cursă, iar la capătul traseului, Deva, are acceptul scris al Primăriei pentru a circula în municipiu. De altfel, probele administrate au evidenţiat că reclamanta deţine licenţă de transport rutier public valabilă până la 27 septembrie 2008 şi a mai deţinut licenţa pentru traseu servicii regulate de transport persoane pe ruta Haţeg - Călan - Hunedoara - Deva, licenţă eliberată de agenţia Hunedoara şi care a expirat în anul 2001.
În termen legal, împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, pârâta A.R.R.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi pe cele ale art. 3041 C. proc. civ., recurenta a criticat sentinţa instanţei de fond, pentru următoarele aspecte.
- greşita soluţionare a excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile, prin ignorarea dispoziţiilor art. 64 alin. (2) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001; acţiunea în contencios este prematură în opinia recurentei, deoarece a fost formulată la 28 de zile de la introducerea plângerii prealabile, plângere la care a şi răspuns la data de 11 iunie 2003.
- interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 37 alin. (2) din Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001, în condiţiile în care metodologia pentru acordarea unui traseu sau a unei grupe de trasee judeţene este prevăzută în mod expres de dispoziţiile art. 35 şi 36 din ordin;
- calificarea, în mod greşit, ca nejustificat, a refuzului agenţiei A.R.R. Hunedoara, de a elibera licenţe pe traseul solicitat, din moment ce reclamanta a refuzat să prezinte documentele solicitate de agenţie, chiar şi în faţa instanţei, aşa cum rezultă din încheierea din 2 iulie 2003.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor aduse de recurentă şi în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia.
Instanţa fondului a aplicat corect dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi pe cele din Normele metodologice de autorizare şi efectuare a transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora, aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001, atât în ce priveşte soluţionarea excepţiei privind lipsa plângerii prealabile, cât şi în ce priveşte dezlegarea fondului pricinii.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 29/1990, intimata-reclamantă s-a adresat agenţiei A.R.R. Hunedoara şi, urmare a refuzului de soluţionare favorabilă a cererii sale privind eliberarea noii licenţe de execuţie traseu, a formulat contestaţie, la A.R.R., la data de 12 mai 2004, în temeiul art. 64 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001.
În raport cu dispoziţiile art. 64 alin. (2) din Normele metodologice amintite, care dau posibilitatea celui ce se consideră vătămat, să facă plângere „conform legii contenciosului administrativ", reclamanta a formulat acţiunea, la data de 13 iunie 2003.
Împrejurarea că răspunsul negativ al A.R.R. a fost emis la 11 iunie 2003, necontestată de nici una dintre părţi, nu justifică respingerea acţiunii, ca prematur introdusă.
Reglementările cuprinse în art. 37 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 1842/2001, au fost corect interpretate şi aplicate. Textul face referire la condiţiile ce trebuie îndeplinite de operatorul de transport rutier public (cum este cazul intimatei), pentru a solicita o licenţă de execuţie pentru traseu, pentru o cursă. Probatoriul administrat pe acest aspect a evidenţiat că intimata-reclamantă îndeplineşte cerinţele menţionate în textul mai înainte arătat.
Faţă de cele reţinute, în mod corect instanţa fondului a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, iar faţă de refuzul nejustificat al A.R.R., de a elibera reclamantei, licenţă de execuţie traseu pentru o singură cursă, zilnic, pe ruta Haţeg - Hunedoara - Deva, a fost admisă acţiunea.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.R.R. împotriva sentinţei civile nr. 299 din 3 septembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1778/2005. Contencios. Recurs împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1786/2005. Contencios. Anulare Ordin... → |
|---|
