ICCJ. Decizia nr. 1800/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1800/2005
Dosar nr. 6849/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta P.M. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Arad, solicitând instanţei, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 3605 din 5 decembrie 2003, emisă de pârâtă şi pe cale de consecinţă, acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că soţul său P.G., în prezent decedat, a efectuat stagiul militar într-un detaşament de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în calitate de zidar şi că în mod greşit, pârâta i-a respins cererea, reţinând că aceasta nu a făcut dovada că soţul său a efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 249 din 20 aprilie 2004, a admis acţiunea reclamantei, dispunând anularea hotărârii nr. 3605 din 5 decembrie 2003 şi obligarea pârâtei să emită o hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 3 din Legea nr. 309/2002, pentru perioada 25 septembrie 1956 - 18 octombrie 1958.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că soţul reclamantei îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 309/2002, scopul legii fiind acela de a acorda compensaţii, persoanelor pentru munca ordonată de regimul totalitar, în perioada în care trebuia efectuat stagiul militar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Arad, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă, că instanţa de fond a dat o interpretare proprie a „scopului" legii, ignorând intenţia legiuitorului, reliefată cu exactitate încă din titlul acesteia.
Recursul urmează a fi admis, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin actul normativ precitat, persoanele care au efectuat stagiul militar în unităţi de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Art. 3 din sus-menţionatul act normativ prevede acordarea unei indemnizaţii băneşti, soţiei supravieţuitoare a persoanei care a efectuat stagiul militar, în condiţiile art. 1 din lege.
Stabilirea drepturilor se face, însă, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele Centrelor militare judeţene sau U.M. 02405 Piteşti [art. 6 alin. (2) din lege şi art. 6 din HG nr. 1114/2002].
Legiuitorul, însă, a instituit prin Legea nr. 309/2002, două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: prima, să fi efectuat stagiul militar în cadrul unor detaşamente de muncă, şi nu în cadrul unor unităţi militare, iar a doua condiţie este aceea ca acele detaşamente să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
Or, în cauză, intimatul-reclamant P.G. a efectuat serviciul militar în trei unităţi militare, unităţi care potrivit nomenclatorului pus la dispoziţie de către Arhivele Naţionale şi a Notei nr. 2784/2003 a Casei Naţionale de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, nu au funcţionat în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
În consecinţă, recursul fiind fondat pentru cele ce au precedat, urmează a fi admis, a se casa sentinţa atacată şi în fond, a se respinge acţiunea formulată de P.M. (în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului P.G.), ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Arad împotriva sentinţei civile nr. 249 din 20 aprilie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea, ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1795/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1801/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
