ICCJ. Decizia nr. 1801/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1801/2005

Dosar nr. 6894/2004

Şedinţa publică din 18 martie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta P.L. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 8929/7828 din 31 octombrie 2003, prin care pârâta a constatat că nu îndeplineşte condiţiile pentru stabilirea calităţii de refugiat, respingându-i cererea formulată în acest sens.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în localitatea Brânzeni, judeţul Orhei, fostă unitate administrativă a României, ocupată de trupele sovietice în vara anului 1940 şi s-a refugiat în România, după intrarea armatei ruse în Basarabia şi după arestarea tatălui său în Siberia.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 609 din 30 martie 2004, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că numai faptul de a se fi născut în Basarabia, nu poate conduce la concluzia că mutarea pe teritoriul românesc se datorează persecuţiilor etnice, atâta vreme, cât ea însăşi recunoaşte prin cererea adresată pârâtei, că s-a refugiat în România, în aprilie 1940.

Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, reclamanta P.L., care a susţinut în esenţă că declaraţiile martorilor din 26 martie 2004 sunt de natură să convingă că în mod eronat a specificat în cuprinsul cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, anul 1940, în loc de anul 1941.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.

În cauză din declaraţiile iniţiale ale martorilor O.I. şi D.I., rezultă, aşa cum corect a reţinut şi pârâta, că petenta s-a refugiat din Basarabia, în România, în aprilie 1940, or, în această perioadă în Basarabia era administraţie românească, necunoscându-se motive de persecuţie etnică.

În acest sens este şi opinia Institutului de Istorie Nicolae Iorga potrivit căreia „refugieri de persoane din Basarabia şi Bucovina de Nord s-au făcut în intervalul 26 iunie 1940 - 22 iunie 1941.

După această perioadă, cele două teritorii au fost integrate din nou în România, fiind parte a statului român.

Această situaţie s-a perpetuat până la începutul anului 1944, când, în condiţiile avansării trupelor ruseşti, cele două teritorii au fost din nou ocupate de către fosta U.R.S.S.".

Cum din declaraţiile iniţiale ale martorilor O.I. şi D.I., dar mai ales din precizarea făcută de reclamantă, în cererea adresată Casei de Pensii a municipiului Bucureşti, rezultă că s-a refugiat în România, în luna aprilie 1940, pe bună dreptate, instanţa i-a respins acţiunea, ca nefondată.

Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa niciunui motiv de casare, recursul declarat de P.L. urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de P.L. împotriva sentinţei civile nr. 609 din 30 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2005.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1801/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs