ICCJ. Decizia nr. 1818/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1818/2005
Dosar nr. 8576/2004
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 6 iulie 2004, reclamantul S.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 12344/12106 din 13 mai 2004, emisă de pârâtă şi stabilirea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 2136 din 15 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.M., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat hotărârea nr. 12344/12106 din 13 mai 2004, emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 31 martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada demersurilor efectuate în vederea obţinerii unor înscrisuri oficiale, iar martorii au relatat despre refugiul reclamantului, în perioada martie 1944 - 6 martie 1945 şi depune motivul acestuia.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti care a motivat în esenţă, că în dosarul depus la comisie, reclamantul nu a depus dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
Prin adresa nr. 1049543 din 1 iulie 2004, Arhivele Naţionale au comunicat reclamantului, că nu deţin documente referitoare la persoanele evacuate/refugiate din Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa.
Din declaraţiile martorilor rezultă că în luna martie 1944, reclamantul s-a refugiat împreună cu familia sa, din Cernăuţi - Bucovina, în Bucureşti - România, ca urmare a cedării Basarabiei şi Bucovinei, către Uniunea Sovietică şi nu s-a mai întors niciodată în Cernăuţi, iar la data de 6 martie 1945 s-a aflat tot în Bucureşti.
Aşadar, în cauză reclamantul a făcut dovada demersurilor efectuate în vederea obţinerii unor înscrisuri oficiale, iar martorii au relatat despre refugiul reclamantului, în perioada martie 1944 - 6 martie 1945 şi despre motivul acestuia.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2136 din 15 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1817/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1819/2005. Contencios. Refuz emitere act... → |
|---|
