ICCJ. Decizia nr. 1817/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1817/2005
Dosar nr. 8572/2004
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 1650/2004, reclamanta G.I., în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului G.N., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, a solicitat anularea hotărârii nr. 12310/118939 din 7 mai 2004, emisă de pârâtă şi să se constate că îndeplineşte condiţiile cerute de Legea 189/2000 şi că poate beneficia de drepturile prevăzute de această lege.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că pârâta nu a avut în vedere calitatea în care a formulat cererea şi nu s-au apreciat corect actele şi declaraţiile martorilor.
Prin sentinţa civilă nr. 2242 din 20 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei G.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat hotărârea nr. 12310/11839 din 7 mai 2004, emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu raportare la art. 1 lit. c) din lege, pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945 şi să emită o hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că soţul reclamantei s-a refugiat din Cernăuţi, în comuna Panova, judeţul Timiş şi nu s-a mai întors în Basarabia.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti care a motivat, în esenţă, că din declaraţiile martorilor nu rezultă că aceştia cunosc personal faptele despre care declară.
Recursul este nefondat.
Se reţine că reclamanta s-a căsătorit în 1953, în România, cu G.N., iar potrivit declaraţiilor martorilor, aceasta s-a refugiat din Cernăuţi, în comuna Panova, judeţul Timiş.
În consecinţă, soţul reclamantei se încadra în condiţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, iar reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, întruneşte condiţiile pentru acordarea drepturilor corespunzătoare.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2242 din 20 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1816/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1818/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
