ICCJ. Decizia nr. 1816/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1816/2005
Dosar nr. 8570/2004
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 2278/2004, reclamantul G.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 12776/12256 din 17 iunie 2004, emisă de pârâtă şi admiterea cererii formulată în baza Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că hotărârea contestată este nelegală, apreciindu-se eronat că în calitate de deportat din motive politice, din Odesa, în anul 1941, în regiunea Tomsc, nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 2123 din 14 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul G.V., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că persecuţia din motive politice a reclamantului nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, nefiind o persecuţie din motive etnice.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, G.V. care a motivat, în esenţă, că motivul real al deportării sale a fost şi de natură etnică.
Recursul este nefondat.
Din actele depuse la dosar, coroborate cu declaraţiile martorilor, rezultă că reclamantul şi familia sa au fost deportaţi din motive politice, în anul 1941, în Siberia, regiunea Tomsc din Odesa, iar în anul 1956 familia reclamantului s-a stabilit în România.
În mod întemeiat, instanţa de fond a reţinut că persecuţia reclamantului a fost din motive politice, şi nu din motive etnice, situaţie în care acesta nu se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.V. împotriva sentinţei civile nr. 2123 din 14 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1815/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1817/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
