ICCJ. Decizia nr. 1815/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1815/2005
Dosar nr. 8569/2004
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. 2277/2004, reclamanta C.R. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii nr. 12726 din 4 iunie 2004, emisă de pârâtă şi pe fond, admiterea cererii formulată în baza art. 1 din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea contestată este nelegală, apreciindu-se în mod netemeinic asupra actelor şi declaraţiilor martorilor privind situaţia reclamantei şi a identităţii sale.
Prin sentinţa civilă nr. 2122 din 14 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.R., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti şi a anulat hotărârea nr. 12726/9827 din 4 iunie 2004, emisă de pârâtă. A obligat pârâta să emită reclamantei, o nouă hotărâre în care să se constate că perioada 25 februarie 1944 - 6 martie 1945 se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a strămutat împreună cu familia, din motive etnice, la data de 25 februarie 1944, în Bucureşti.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti care a motivat, în esenţă, că în dosarul depus la Comisie nu s-au depus dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta, născută în Cernăuţi-Bucovina de Nord, s-a strămutat împreună cu familia, din motive etnice, la data de 25 februarie 1944, în Bucureşti-România, după care s-a refugiat în comuna Vasilaţi, judeţul Ilfov, iar în luna octombrie 1944 s-a reîntors definitiv în Bucureşti, situaţia sa încadrându-se în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2122 din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1814/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1816/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
