ICCJ. Decizia nr. 1821/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1821/2005
Dosar nr. 8634/2004
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanţa, la 2 septembrie 2004, reclamanta C.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 4849 din 30 iulie 2004 a Casei Judeţene de Pensii Tulcea şi constatarea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut la 22 martie 1943, după schimbul de populaţie ce a avut loc în anul 1940, suferind aceleaşi privaţiuni, ca şi membrii familiei sale.
Prin sentinţa civilă nr. 307/CA din 15 noiembrie 2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.E., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Tulcea şi a anulat hotărârea nr. 4849 din 30 iulie 2004, emisă de pârâtă. A recunoscut reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi a respins ca prematur, capătul de cerere privind acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Tulcea, care a motivat, în esenţă, că reclamanta nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între Bulgaria şi România, pentru a susţine că a avut alt domiciliu şi a fost obligată să-l schimbe în altă localitate.
Recursul este întemeiat, sentinţa instanţei de fond fiind într-adevăr criticabilă sub aspectul administrării tuturor probelor necesare stabilirii cu exactitate a situaţiei de fapt.
Astfel, sunt neconcordanţe în privinţa numelui mamei reclamantei, astfel cum rezultă din actele aflate la dosar şi în privinţa datei la care a avut loc refugiul reclamantei.
Aşadar, urmează ca recursul să fie admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Tulcea împotriva sentinţei civile nr. 307/CA din 15 noiembrie 2004, a Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1819/2005. Contencios. Refuz emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1822/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
