ICCJ. Decizia nr. 1814/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1814/2005
Dosar nr. 8567/2004
Şedinţa publică din 21 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 20 iulie 2004, reclamantul B.T. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea hotărârii nr. 12351/11480 din 13 mai 2004, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în hotărârea contestată s-a reţinut greşit că nu ar fi dovedit perioada exactă a refugiului, fără a se ţine seama de legitimaţia nr. 3307/1942, act oficial emis de Compania 2 Grăniceri Pază Pretura Plaşii Dorna, în care sunt trecute data eliberării (3 iulie 1942) şi data încheierii perioadei de refugiu (2 iulie 1944).
Prin sentinţa civilă nr. 2055 din 12 octombrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.T., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti. A anulat hotărârea nr. 12351/11480 din 13 mai 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 3 iulie 1942 - 2 iulie 1944, începând cu data de 1 decembrie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada calităţii de persoană persecutată din motive etnice.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti care a motivat, în esenţă, că în dosarul depus la comisie nu s-au depus dovezi concludente cauzei.
Recursul este nefondat.
Se reţine că reclamantul a făcut dovada calităţii de persoană persecutată din motive etnice, conform art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu legitimaţia eliberată de Comisariatul General al Refugiaţilor din Nordul Transilvaniei, la 3 iulie 1942, sfârşitul perioadei de refugiu fiind la data de 2 iulie 1944, menţionată, de asemenea, în legitimaţia respectivă.
Împrejurarea că martorii F.V. şi I.I., ale căror declaraţii autentificate au fost depuse la dosar, l-au cunoscut pe reclamant după refugiu, nu justifică înlăturarea forţei probante a legitimaţiei de refugiat, act oficial în sensul art. 61 din OG 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 319/2002.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2055 din 12 octombrie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1813/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1815/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
