ICCJ. Decizia nr. 1852/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1852/2005
Dosar nr. 6655/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 martie 2004, reclamanta B.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 9324 din 30 ianuarie 2004, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 312/CA/2004 - PI din 26 aprilie 2004, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 9324 din 30 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. e) din Legea nr. 189/2000.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a născut la data de 3 ianuarie 1944, dată la care părinţii săi erau refugiaţi, din motive etnice, din localitatea de domiciliu şi a dobândit prin naştere, statutul de refugiată, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, solicitând casarea hotărârii şi respingerea acţiunii formulate de B.P.
Recurenta a susţinut că nu sunt întrunite cerinţele legale, pentru a i se acorda reclamantei, drepturile compensatorii, atâta timp, cât nu s-a făcut dovada indubitabilă că tatăl reclamantei a fost persecutat etnic, schimbarea domiciliului din Tinca, în Oradea, fiind un act benevol, ca urmare a unor neînţelegeri cu autorităţile române.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
Situaţia de refugiat a tatălui reclamantei a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declaraţia martorei K.M., copiile extras ale actelor de stare civilă, inventarul bunurilor, foaia matricolă, ordin de lăsare la vatră.
Interpretarea dată de instanţă este legală şi nu adaugă la lege.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat, şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 312/CA/2004 - PI din 26 aprilie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1850/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1853/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
