ICCJ. Decizia nr. 1945/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1945/2005
Dosar nr. 2641/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ, înregistrată sub nr. 5010 din 28 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta S.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, anularea hotărârii nr. 79 din 29 mai 2002, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 20 octombrie 1944 - 20 ianuarie 1945, cât timp soţul acesteia, în prezent decedat, a fost persecutat pe motive etnice.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 422 din 17 decembrie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.E. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Sibiu şi în consecinţă, a anulat hotărârea nr. 79 din 29 mai 2002. A obligat-o pe pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantei, calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 20 octombrie 1944 - 20 ianuarie 1945, în care soţul acesteia, în prezent decedat, a fost persecutat pe motive etnice.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamanta a dovedit că soţul său, S.F., în prezent decedat, a fost ridicat de la domiciliu către sfârşitul lunii octombrie 1944 şi dus împreună cu alte persoane, în localitatea Buzău, la lucrări de reparaţii şi construcţii căi ferate, de unde a fugit la sfârşitul lunii ianuarie 1945.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sibiu, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 3, 9 şi 10 C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată şi cu actele din dosarul cauzei, se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Din declaraţiile martorilor K.Ş. şi B.M. rezultă că soţul reclamantei, S.F., în luna octombrie 1940, a fost ridicat de la domiciliu, de către jandarmi, împreună cu alţi săteni şi duşi la Luduş, apoi laTurda, Buzău şi în cele din urmă, într-un detaşament de muncă la Barboşi, unde au muncit la construcţia podului peste râul Siret.
Se reţine că certificatul nr. 18933 din decembrie 2003, emis de Arhivele Naţionale, atestă că soţul reclamantei S.E. a efectuat stagiul militar, în perioada 1 ianuarie 1953 - 21 iulie 1953, la Detaşamentul de muncă Buzău, actul fiind eliberat pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, nefiind, însă, făcută de către reclamantă, nici o dovadă a persecuţiilor etnice pe care le-ar fi suferit soţul, în prezent decedat al reclamantei, faţă de prevederile OG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000.
Ca atare, nici reclamanta, în calitate de soţie supravieţuitoare, nu îndeplineşte cerinţele art. 3 din OG nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, pentru a beneficia de indemnizaţia lunară, indexată, conform art. 4 din ordonanţă.
Cât priveşte motivul de recurs formulat în temeiul art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se reţine a fi nefondat, instanţa de fond soluţionând pricina potrivit competenţei materiale stabilită prin art. 7 alin. (4) din Legea nr. 189/2000.
Ca atare, în temeiul art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999 şi art. 312 şi 314 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentinţa atacată, iar pe fond, se va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sibiu împotriva sentinţei civile nr. 422 din 17 decembrie 2003, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi pe fond, respinge acţiunea.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1942/2005. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1950/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
