ICCJ. Decizia nr. 1952/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1952/2005
Dosar nr. 7324/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea, sub nr. 2135/CA din 18 mai 2004, reclamanta C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, anularea hotărârii nr. 2165 din 3 iulie 2002, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 392/CA/2004 - P.I. din 21 iunie 2004, a admis acţiunea introdusă de reclamanta C.C. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi în consecinţă, a anulat hotărârea nr. 2165 din 3 iulie 2002, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, în localitatea Curtici, suferind împreună cu aceştia, efectele strămutării din localitatea de domiciliu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâtaCasa Judeţeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă, că art. 1 din OG nr. 105/1999, nu prevede în categoria beneficiarilor drepturilor compensatorii, şi copiii născuţi în timpul refugiului părinţilor lor.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 22 aprilie 1943, în localitatea Curtici, judeţul Arad, unde părinţii se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 şi art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat, reţinându-se că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei nr. 392/CA/2004 - P.I. din 21 iunie 2004, a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1951/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1953/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
