ICCJ. Decizia nr. 1955/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1955/2005
Dosar nr. 7328/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 2155 din 23 aprilie 2004, la Curtea de Apel Bacău, reclamantul S.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, recunoaşterea perioadei 1 iunie 1951 - 15 iunie 1954, ca fiind stagiu militar efectuat în detaşamente de muncă ale Direcţiei Generale a Serviciului Muncii şi obligarea pârâtei să emită o nouă decizie, prin care să-i stabilească calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pentru perioada sus-menţionată.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.V., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, a modificat în parte hotărârea nr. 7313 din 8 martie 2004, emisă de pârâtă, în sensul completării perioadei recunoscute, şi cu perioada 6 mai - 31 august 1952, perioada totală recunoscută fiind de un an şi două luni.
În motivarea soluţiei s-a reţinut contradicţia existentă în livretul militar al reclamantului, între data depunerii jurământului şi rubrica „MUTAŢII" pct. 25, soluţionată de instanţa de fond, în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru schimbarea înţelesului lămurit al actului juridic dedus judecăţii, în sensul interpretării contradicţiei datelor din livretul militar, fără a solicita Centrelor judeţene militare sau U.M. 02405, lămuriri cu privire la situaţia concretă a reclamantului.
Examinând cauza, în raport cu motivul invocat, probele administrate în cauză şi prevederile legale incidente pricinii, se constată că recursul este întemeiat pentru considerentele următoare.
Conform dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961.
Art. 6 alin. (2) din aceeaşi lege prevede că stabilirea drepturilor prevăzute se face la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de Centrele militare judeţene sau U.M. 02405 Piteşti.
Instanţa de fond, reţinând contradicţia din livretul militar al reclamantului, în care este consemnată data depunerii jurământului, la 23 august 1952, în cadrul D.R.M. Bacău şi menţiunea din rubrica „MUTAŢII" la pct. 25, unde se consemnează prezenţa acestuia la U.M. 03405, începând cu 5 mai 1952; faţă de împrejurarea că în dosar nu există alte dovezi din care să rezulte detaşamentul sau detaşamentele de muncă la care reclamantul a efectuat stagiul militar şi dacă acestea făceau parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii şi nici dacă U.M. 03405 şi U.M. 03220 erau în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii sau al Ministerului Forţelor Armate, avea îndatorirea, potrivit prevederilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale, putând ordona în acest sens, administrarea probelor necesare.
Cum materialul probator administrat în cauză este insuficient, se impune ca hotărârea instanţei de fond să fie casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, care urmează să dispună completarea probelor, în sensul prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 309/2002, prin solicitarea de relaţii suplimentare de la Centrul militar judeţean sau de la U.M. 02405 Piteşti, ori de la alte autorităţi publice, pentru a stabili cu certitudine dacă în perioada 6 mai - 31 august 1952, intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în detaşament de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii sau în unitate militară.
Văzând şi prevederile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002 şi ale art. 313 şi 315 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bacău împotriva sentinţei civile nr. 237 din 8 iunie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, aceleiaşi instanţe, spre rejudecare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1954/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1957/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
