ICCJ. Decizia nr. 1959/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1959/2005
Dosar nr. 7332/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 1702 din 22 martie 2004, la Curtea de Apel Bacău, reclamanta P.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 870 din 1 iunie 2004 şi obligarea pârâtei să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 230 din 8 iunie 2004, a respins, ca nefondată, acţiunea precizată de reclamanta P.I., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că evacuarea reclamantei, împreună cu familia sa, a avut loc urmare a unei situaţii temporare în legătură cu evoluţia războiului pe frontul din Moldova, prilej cu care a fost evacuată şi arhiva ocolului Fâstâci, al cărui angajat era tatăl petiţionarei, în calitate de brigadier silvic, iar nu urmare a unor persecuţii etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamanta P.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că, întrucât a făcut dovada strămutării sale împreună cu familia, din localitatea Fâstâci, judeţul Vaslui, în localitatea Vânju Mare, judeţul Mehedinţi, acţiunea sa trebuia admisă.
Analizând motivele de recurs invocate de recurentă, apărările intimatei, materialul probator aflat la dosar şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, instanţa reţine că sentinţa atacată cu recurs este legală şi temeinică, pentru următoarele considerente.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanţă, persoana, cetăţean român, care, în perioada arătată, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Or, în cauză este stabilit că, tatăl reclamantei, I.S., brigadier silvic la Ocolul Silvic Fâstâci, judeţul Vaslui, a fost mutat cu serviciul, plecând împreună cu familia sa, din localitatea Fâstâci, judeţul Vaslui, în localitatea Vânju Mare, judeţul Mehedinţi, în baza unui ordin de serviciu, de evacuare, urmare a unor evenimente de război: intrarea şi înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare din a II-a parte a celui de al doilea război mondial.
Se reţine că refugierea dintr-o localitate aflată sub administraţie românească, într-o altă localitate aflată sub aceeaşi administraţie, nu s-a datorat persecuţiei din motive etnice, ci a fost o măsură de protejare a cetăţenilor români şi a bunurilor lor, de pericolele existente în zona de conflict armat.
Chiar dacă şi persoanele care s-au refugiat din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit consecinţe nefavorabile ale situaţiei de refugiat, OG nr. 105/1999 nu acordă drepturi compensatorii, şi acestei categorii de persoane.
Ca atare, în temeiul art. 7 alin. (4) din OG nr. 105/1999 şi art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei civile nr. 230 din 8 iunie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1958/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1961/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
