ICCJ. Decizia nr. 1960/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1960/2005
Dosar nr. 7333/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată sub nr. 1451 din 9 martie 2004, la Curtea de Apel Bacău, reclamantul P.G. a solicitat în scris, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, anularea hotărârii nr. 9801 din 28 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască calitatea de persoană persecutată din motive etnice, cu consecinţa acordării drepturilor băneşti şi facilităţilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 197 din 27 aprilie 2004, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ şi a anulat hotărârea nr. 9801 din 28 ianuarie 2004, emisă de pârâtă. A admis în parte, cererea formulată de reclamant, înregistrată sub nr. 15.900 din 15 octombrie 2003, la pârâtă. A constatat că reclamantul P. (V.) G. are calitatea de persoană strămutată/refugiată, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 14 mai 1942 - 6 martie 1945, stabilind acordarea drepturilor, de la 1 noiembrie 2003.
În motivarea soluţiei s-a reţinut în baza probelor depuse la dosar, că reclamantul P.G. este una şi aceeaşi persoană cu V.I. şi că este îndreptăţit la statutul de persoană persecutată din motive etnice, silită să se refugieze în perioada 14 mai 1942 - 6 martie 1945.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că reclamantul P.G. nu a făcut dovada că este una şi aceeaşi persoană cu V.I.
Analizând motivele de recurs invocate de recurentă, apărările intimatei, materialul probator aflat în dosar şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, instanţa reţine că sentinţa atacată cu recurs este legală şi temeinică pentru următoarele considerente.
Din Tabelul refugiaţilor din Ardealul de Nord pentru anii 1940 - 1943, emis de Direcţia Judeţeană Neamţ a Arhivelor Naţionale rezultă că V.I., în vârstă de 29 de ani, împreună cu soţia sa A., în vârstă de 30 de ani şi cu fiii S., T. şi I. (acesta din urmă fiind reclamantul, pe atunci în vârstă de 6 ani), s-au refugiat din Bicazu-Ardelean, la Tarcău. Din compararea acestor date, cu cele din certificatul de naştere al reclamantului, rezultă că părinţii reclamantului şi reclamantul sunt aceleaşi persoane, cu cele care figurează în Tabelul refugiaţilor. Extinzând această comparaţie, şi la datele reclamantului, înscrise în Buletinul de identitate şi în Livretul militar, se reţine a fi întemeiată prezumţia instanţei de fond, întemeiată pe art. 1203 teza a II-a C. civ., în sensul că P.G. este una şi aceeaşi persoană cu V.I., că reclamantul purta în mod curent şi numele de V.I., semnând alternativ, cu unul sau altul din aceste nume.
Ca atare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 197 din 27 aprilie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1949/2005. Contencios. Anulare act control... | ICCJ. Decizia nr. 2036/2005. Contencios. Refuz delimitare... → |
|---|
