ICCJ. Decizia nr. 2085/2005. Contencios. Anulare decizie eliberare din functie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2085/2005
Dosar nr. 4049/2003
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 23 din 7 martie 2002, Directoratul general al Institutului de Diagnosticare şi Sănătate Animală a luat măsura eliberării din funcţia publică de execuţie, consilier categoria A, clasa I, gradul I a lui S.C., începând cu 7 martie 2002, în temeiul art. 92 lit. b) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul S.C. a arătat că angajatorul nu i-a oferit alt post în sistemul organizării sale, nu a solicitat sprijinul Agenţiei Judeţene pentru ocuparea şi Formarea Profesională, pentru a fi plasat în alt loc de muncă.
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 159 din 20 mai 2002, a respins acţiunea reclamantului.
Prin Decizia nr. 223 din 23 ianuarie 2003, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, a admis recursul declarat de reclamant şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, reţinând că hotărârea instanţei nu a fost motivată în fapt şi în drept.
După rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 619 din 3 iulie 2003, instanţa a respins din nou acţiunea reclamantului, reţinând în esenţă, că pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege şi că prin Decizia nr. 29 din 21 martie 2002 s-a finalizat transferul la cerere, al acestuia.
Împotriva acestei ultime soluţii a declarat recurs, S.C., susţinând că oferirea unor posturi, la distanţe de sute de kilometri, este formală şi nelegală, atâta timp, cât la Direcţia Sanitar-Veterinară Mehedinţi există posibilitatea încadrării sale, prin transfer în interesul serviciului, pe unul din cele 10 posturi vacante la acea dată, că încadrarea sa, prin transfer în interesul serviciului, era obligatoriu pentru intimată, că au fost încălcate prevederi imperative ale legii şi adrese ale Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
Recursul este fondat.
Prin Ordinul M.A.A.P. nr. 376/2001 au fost aprobate punctele de trecere a frontierei de stat stabilite pentru importul, exportul şi tranzitul tipurilor de mărfuri supuse controalelor veterinare, structura organizatorică şi necesarul de personal al inspectoratelor de poliţie sanitar-veterinară de frontieră.
Ca urmare, I.P.S.V.F. Mehedinţi a fost desfiinţat, posturile disponibilizate urmând a fi redistribuite corespunzător în punctele de frontieră stabilite prin acelaşi ordin.
Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti a oferit personalului disponibilizat, încadrarea pe posturi vacante existente la I.P.S.V.F. Bihor, Galaţi, Giurgiu, Suceava, Vaslui, Timiş şi Dolj. O parte din personalul I.P.S.V.F. Mehedinţi a refuzat, însă, să ocupe respectivele posturi vacante, în aceeaşi situaţie aflându-se şi recurentul-reclamant S.C.
În acest caz, potrivit dispoziţiilor legale care reglementează Statutul juridic al funcţionarului public, raporturile de serviciu ale acestor persoane trebuie să înceteze prin eliberarea lor din funcţia publică, în temeiul art. 92 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Potrivit dispoziţiilor art. 13 al legii, funcţionarii publici îşi păstrează gradul, clasa şi treapta avute şi atunci când nu mai deţin funcţia publică, din motive neimputabile acestuia. În acest caz, Agenţia Naţională a funcţionarilor publici îi va asigura funcţionarului public, încadrarea în altă funcţie publică, în limita posturilor disponibile şi potrivit pregătirii lui profesionale.
În cazul recurentului-reclamant nu a fost urmată această procedură, situaţie confirmată şi de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Astfel, acesta a ocupat prin transfer la cerere, un post vacant existent în cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare Mehedinţi, fiind încadrat într-o gradaţie inferioară celei avute la I.P.S.V.F. Mehedinţi.
Un alt aspect criticabil este şi acela că încadrarea sa prin transfer a fost realizată în baza adresei nr. 154219 din 14 martie 2002, a Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare, pe durată determinată, până la susţinerea concursului organizat în condiţiile HG nr. 1087/2001.
Întrucât încadrarea pe durată determinată poate fi efectuată numai pe un post de natură contractuală, prin transferul pe durată determinată a celui în cauză a fost încălcat principiul stabilităţii în funcţie, fiind greşit aplicate şi dispoziţiile legale privitoare la transfer.
Se reţine că oferirea unor posturi la distanţe de sute de kilometri faţă de domiciliu este pur formală, fiind şi nelegală, atâta vreme, cât în judeţul Mehedinţi exista posibilitatea încadrării reclamantului, prin transfer în interesul serviciului, pe unul din cele 10 posturi vacante la acea dată la Direcţia Sanitar-Veterinară Mehedinţi.
Prin modul său de a proceda, pârâtul a încălcat dispoziţii imperative ale Legii nr. 188/1999, din Codul muncii şi ale OUG nr. 82/2000, care atrag sancţiunea nulităţii deciziei.
În acest sens sunt şi adresele nr. 10524 din 16 august 2002, nr. 16378 din 10 ianuarie 2003, nr. 33 şi nr. 34 din 2 aprilie 2003, ale Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, existente în dosarul de fond, dar ignorate de instanţă.
Având în vedere cele mai sus expuse, se va admite recursul şi se va modifica sentinţa atacată şi în fond, se va admite acţiunea, se va anula actul atacat, se va dispune reintegrarea reclamantului, cu plata despăgubirilor băneşti, reprezentând drepturile salariale de care a fost lipsit, la valoarea actualizată şi obligarea pârâtului, la cheltuielile de judecată, conform dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul S.C., împotriva sentinţei civile nr. 619 din 3 iulie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea formulată de reclamantul S.C.
Anulează Decizia nr. 23 din 7 martie 2002, emisă de Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală Bucureşti.
Obligă pârâtul să dispună reintegrarea reclamantului în funcţia avută anterior încetării raportului de serviciu.
Obligă pârâtul, la pata drepturilor salariale de care a fost lipsit reclamantul, începând din data de 7 martie 2002 şi până la reintegrarea efectivă, la valoarea actualizată.
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantului, suma de 4.848.200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond şi în recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2038/2005. Contencios. Anulare măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2086/2005. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
