ICCJ. Decizia nr. 2038/2005. Contencios. Anulare măsură de suspendare a dreptului de folosire a paşaportului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2038/2005
Dosar nr. 6772/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 ianuarie 2004, C.S. a chemat în judecată Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei şi Inspectoratul de Poliţie Sibiu, solicitând anularea măsurii de suspendare a dreptului de folosinţă a paşaportului şi călătorie în străinătate, dispusă împotriva sa şi comunicată de pârâtul secund, cu adresa nr. 3392460 din 30 octombrie 2003.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu a săvârşit nici o încălcare a prevederilor OG nr. 65/1997, care să justifice aplicarea unei asemenea măsuri restrictive.
Prin sentinţa civilă nr. 73 din 16 aprilie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea, astfel cum a fost formulată.
Instanţa a reţinut că soluţia respectivă se impune, deoarece nu a existat nici un motiv legal pentru returnarea reclamantei C.S., din Olanda şi implicit, pentru suspendarea dreptului acesteia, de folosire a paşaportului pe o perioadă de 4 ani, conform art. 14 din OG nr. 65/1997.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea, fără a acorda importanţa cuvenită elementelor care caracterizează starea de fapt.
Că în realitate, returnarea reclamantei în România a fost decisă de autorităţile olandeze, întrucât aceasta nu şi-a putut justifica şederea pe teritoriul Olandei, nesocotind, astfel, condiţiile pe care cetăţenii români trebuie să le îndeplinească pentru a călători în spaţiul Schengen.
Este vorba de călătoriile efectuate de cetăţenii români într-unul sau mai multe state din spaţiul menţionat, care nu trebuie să depăşească 90 de zile pe parcursul unui semestru, luându-se în calcul prima intrare.
Critica este întemeiată.
Din adresa nr. 3392460 din 30 octombrie 2003, emisă de Serviciul Judeţean de Evidenţă Informatizată a Persoanei Sibiu, rezultă că în conformitate cu prevederile art. 14 lit. e) din OG nr. 65/1997, privind regimul paşapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998, faţă de C.S. (fostă B.) s-a luat măsura suspendării dreptului de a călători în străinătate, până la data de 17 octombrie 2007, întrucât la 17 octombrie 2003 a fost returnată din Olanda, pentru depăşirea termenului legal de şedere în această ţară.
Returnarea s-a făcut în baza acordului de readmisie încheiat de România şi Olanda, iar contestaţia adresată de reclamantă, Direcţiei de Paşapoarte, împotriva măsurii restrictive aplicate, a fost respinsă ca neîntemeiată, de către pârâta Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei.
De vreme ce faptul returnării nu a fost contestat de reclamantă şi erau îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, în mod greşit curtea de apel a concluzionat că nu există nici un motiv legal de suspendare a dreptului acesteia, de a folosi paşaportul.
Împrejurarea că reclamanta a intrat cu forme legale în Germania, de unde apoi, a trecut frontiera pentru a vizita statul vecin, este lipsită de relevanţă şi nu poate înlătura consecinţele faptei sale culpabile, constând în depăşirea termenului maxim de 90 de zile, stabilit pentru călătoriile efectuate într-unul sau mai multe state ale spaţiului Schengen.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced, urmează a se admite recursul şi a fi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii introdusă de C.S., ca neîntemeiată.
Văzând şi dispoziţiile art. 1, 11 şi 15 din Legea nr. 29/1990, art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 73 din 16 aprilie 2004, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată şi în fond, respinge acţiunea formulată de reclamanta C.S., ca neîntemeiată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2036/2005. Contencios. Refuz delimitare... | ICCJ. Decizia nr. 2085/2005. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
