ICCJ. Decizia nr. 1963/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1963/2005
Dosar nr. 7336/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bacău, sub nr. 1305 din 26 februarie 2004, reclamanta A.O. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, anularea hotărârii nr. 784 din 23 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i acorde beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada martie 1940 - 1945.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 183 din 13 aprilie 2004, a admis acţiunea introdusă de reclamanta A.O., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău. A anulat hotărârea nr. 784 din 23 ianuarie 2004, a admis în parte cererea reclamantei, înregistrată la pârâtă, sub nr. 50022 din 10 aprilie 2003. A constatat că reclamanta îndeplineşte calitatea de „strămutat", prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi că beneficiază de drepturile prevăzute de aceeaşi lege, pentru perioada martie 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor de la 1 mai 2003.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că reclamanta a locuit în oraşul Cernăuţi, în cursul anului 1943, până în luna martie 1944, când s-a refugiat în judeţul Olt.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că reclamanta nu a prezentat nici un document cu care să facă dovada persecuţiei din motive etnice, pentru refugiul din 1945, neprezentând dovada că la sfârşitul perioadei prevăzută de Legea nr. 189/2000, se afla în ţară.
Examinând sentinţa atacată, motivele de recurs, materialul probator aflat în dosar şi dispoziţiile legale aplicabile în cauză, instanţa reţine că recursul este nefondat.
Este necontestat că din declaraţiile martorilor Z.D. şi Z.R., ca şi din carnetul de evacuat al mamei reclamantei, rezultă că aceasta a fost nevoită să se refugieze împreună cu mama sa, din localitatea Jadova - U.R.S.S., în judeţul Olt din România.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Intimatei-reclamante îi sunt incidente dispoziţiile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, modificată şi aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Aşa fiind, se va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bacău împotriva sentinţei civile nr. 183 din 13 aprilie 2004, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1961/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1972/2005. Contencios. Anulare acte de... → |
|---|
