ICCJ. Decizia nr. 1973/2005. Contencios. Anulare adresă, aprobare compensări reprezentând accize. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1973/2005
Dosar nr. 2881/2004
Şedinţa publică din 24 martie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea precizată, reclamanta SC K. SRL Turtureşti a chemat în judecată Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Neamţ, pentru anularea actului cu nr. 4326 din 8 iulie 2002, emis de autoritatea pârâtă şi obligarea acesteia la compensarea sumei de 415.918.000 lei, reprezentând accize scutite de la plată, cu T.V.A aferentă lunii mai 2002.
În motivarea acţiunii, societatea comercială reclamantă a arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 3528 din 25 iunie 2002, a solicitat pârâtei, să dispună compensarea sumei de 888.382.975 lei, reprezentând accize scutite de la plată, în conformitate cu prevederile art. 28 lit. j) şi g) şi art. 29 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 158/2001, cu T.V.A. aferentă lunii mai 2002, iar pârâta, în mod nejustificat a refuzat compensarea diferenţei de 415.918.000 lei, reprezentând accize aferente produsului importat, invocând în acest sens, dispoziţiile art. 16 din HG nr. 163/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 158/2001.
Reclamanta a arătat că dispoziţiile art. 28 lit. j) din OUG nr. 158/2001 nu disting între producătorii interni şi externi ai hidrocarburilor ciclice, condiţionând scutirea de la plata accizelor, doar de preexistenţa contractelor încheiate între producător şi agentul economic care utilizează aceste produse în scop industrial, iar dispoziţiile art. 16 din HG nr. 163/2002 privind limitarea acordării scutirii de plata accizelor, doar pentru hidrocarburile ciclice, achiziţionate de la producătorii interni, contravin în mod evident, prevederilor OUG nr. 158/2001.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 29 din OUG nr. 158/2001, scutirea de la plata accizelor se acordă în baza documentaţiei justificative, care este precizată prin enumerarea limitativă la art. 16 alin. (3) din HG nr. 163/2002 şi întrucât reclamanta a achiziţionat hidrocarburile ciclice pentru utilizare în scop industrial, de la producători externi, aceasta nu se încadrează în prevederile exprese şi limitative ale art. 16 alin. (3) lit. c) din HG nr. 163/2002.
Tribunalul Neamţ, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 107/CA din 18 octombrie 2002, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că pârâta, în mod corect a constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 16 alin. (3) din HG nr. 163/2002, pentru ca reclamanta să beneficieze, potrivit dispoziţiilor art. 28 lit. j) din OG nr. 158/2001, de scutire de la plata accizelor în sumă de 415.918.000 lei, întrucât aceasta nu a făcut dovada depunerii contractelor încheiate, direct, cu producătorii interni şi nici că ar fi exportat produsul rezultat din procesarea materiei prime aprovizionate de la import, potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ.
Prin Decizia nr. 180 din 3 martie 2003, pronunţată cu opinie separată, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis recursul declarat de reclamantă, modificând, în tot, sentinţa primei instanţe, în sensul admiterii acţiunii, anulării adresei nr. 4326 din 8 iulie 2002 şi, în parte, a referatului nr. 4326 din 8 iulie 2002, cu privire la diferenţa de 415.918.000 lei, reprezentând accize aferente produsului importat şi s-a dispus efectuarea compensărilor legale, şi pentru această sumă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a stabilit că dispoziţiile art. 28 alin. (1) lit. j) din OUG nr. 158/2001 şi ale art. 16 alin. (1) lit. a), nu prevedeau în mod expres, o distincţie între producătorii interni şi externi, iar faptul că dispoziţiile art. 16 alin. (3) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 158/2001, menţionează şi contractele încheiate cu producătorii interni, nu semnifică o modificare a textului ordonanţei, ci doar că aceste contracte sunt necesare, atunci când materiile prime provin de la aceşti producători.
Împotriva acestei din urmă soluţii, în temeiul art. 27 lit. f)) din Legea nr. 92/1992, privind organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data pronunţării acesteia şi ale art. II pct. 3 din OUG nr. 58/2003, Procurorul general al României a declarat recurs în anulare, susţinând, în esenţă, că instanţa de recurs a dat o hotărâre cu încălcarea esenţială a legii.
Se susţine în recursul în anulare, că instanţa de recurs a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor OUG nr. 158/2001 privind regimul accizelor, în vigoare la data naşterii litigiului, precum şi ale HG nr. 163/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor acestei ordonanţe de urgenţă, fiind încălcate regulile de interpretare logică şi sistematică a actului normativ.
Astfel, potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) lit. j) din OUG nr. 158/2001, sunt scutite de la plata accizelor hidrocarburile ciclice achiziţionate direct de la producători, pe bază de contracte, de către agenţii economici, pentru utilizarea în scop industrial.
Prin Normele metodologice, aprobate prin HG nr. 163/2002 a fost organizată executarea în concret a prevederilor OUG nr. 158/2001, în art. 16 fiind stabilite documentele justificative pe baza cărora se acordau scutirile de la plata accizelor, prin compensare şi/sau restituire.
Se mai susţine că în perioada respectivă, legiuitorul a condiţionat scutirea de la plata accizelor pentru hidrocarburile ciclice, de achiziţionarea acestora pe bază de contracte încheiate cu producătorii interni, modificarea art. 28 alin. (1) lit. j) prin Legea nr. 523/2002, pentru aprobarea OUG nr. 158/2001, nefiind aplicabilă în cauză.
În concluzie, s-a solicitat casarea deciziei atacate cu recurs în anulare şi menţinerea sentinţei civile nr. 107/CA, pronunţată la data de 18 decembrie 2002, de secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Neamţ.
În întâmpinarea formulată, intimata-reclamantă SC K. SRL Turtureşti a susţinut, în esenţă, că prevederile art. 28 alin. (1) lit. j) din OUG nr. 158/2001 nu fac distincţie între producătorii interni şi producătorii externi, astfel că documentele justificative la care se referă art. 16 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 163/2002, trebuie avute în vedere după caz, adică în raport cu provenienţa hidrocarburilor respective.
Recursul în anulare este întemeiat.
Este necontestat că hidrocarburile ciclice, în privinţa cărora intimata-reclamantă a cerut scutirea de la plata accizelor, prin compensare parţială cu T.V.A. aferentă lunii mai 2002, fuseseră aprovizionate de la import şi, după procesare, nu fuseseră exportate, ci utilizate pe piaţa internă.
Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) lit. j) din OUG nr. 158/2001 privind regimul accizelor, sunt scutite de la plata accizelor, hidrocarburile ciclice achiziţionate direct de la producători, pe bază de contracte, de către agenţii economici, pentru utilizarea în scop industrial.
Dar, aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză, deoarece hidrocarburile ciclice fuseseră aprovizionate de la import, iar nu direct de la producători.
Or, în cazul produselor aprovizionate de la import, legiuitorul a înţeles să acorde scutire de la plata accizelor, potrivit art. 28 alin. (1) lit. a) pct. a2), numai în situaţia în care, după procesarea materiilor prime provenite din import, produsele rezultate sunt exportate direct de agentul economic care a efectuat importul materiei prime, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Susţinerea intimatei-reclamante, cum că i-ar fi aplicabile prevederile art. 28 alin. (1) lit. j) din OUG nr. 158/2001, argumentând că legiuitorul, atunci când se referă la producători, nu face distincţie între producătorii interni şi producătorii externi, este lipsită de temei legal, bazându-se pe încercarea de inducere a unei confuzii prin introducerea unor termeni eronaţi, nefolosiţi de textul acestei ordonanţe de urgenţă.
Astfel, în această privinţă, prevederile generale ale OUG nr. 158/2001 folosesc termenii de producători, importatori, exportatori.
Că este aşa, rezultă şi din conţinutul art. 28 alin. (1) lit. j) al OUG nr. 158/2001, în forma modificată prin art. 1 pct. 10 din Legea nr. 523/2002, pentru aprobarea acestei ordonanţe de urgenţă, care se referă distinct la producători şi importatori, iar nu la producători interni şi producători externi.
Astfel, potrivit art. 28 alin. (1) lit. j), în forma modificată, sunt scutite de la plata accizelor produsele achiziţionate direct de la producători sau importatori, pe bază de contracte ori direct din operaţiuni de import, de către agenţii economici, pentru utilizarea în scop industrial.
Dar aceste prevederi nu sunt aplicabile în cauză, raportul juridic dedus judecăţii fiind consumat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 523/2002 (M. Of. nr. 567/1.08.2002).
Faţă de cele de mai sus, rezultă, de asemenea, că şi a doua apărare a intimatei-reclamante este lipsită de temei, HG nr. 163/2002 organizând executarea în concret a prevederilor OUG nr. 158/2001, în limitele acestora.
În concluzie, recursul în anulare este întemeiat, soluţia instanţei de recurs fiind rezultatul unei încălcări esenţiale a prevederilor legale arătate mai sus, astfel că va fi casată şi, rejudecând recursul, acesta va fi respins, cu consecinţa menţinerii soluţiei instanţei de fond, şi a actului administrativ atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Procurorul general împotriva deciziei nr. 180 din 3 martie 2003, a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi respinge recursul declarat de SC K. SRL Turtureşti, judeţul Neamţ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1972/2005. Contencios. Anulare acte de... | ICCJ. Decizia nr. 1974/2005. Contencios → |
|---|
