ICCJ. Decizia nr. 1982/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1982/2005
Dosar nr. 5509/2004
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5 ianuarie 2004, la Tribunalul Cluj, reclamanta Ş.F. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 12.594 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâtă şi să o oblige pe aceasta, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitate de persoană refugiată, fiind născută în refugiu.
Prin sentinţa nr. 89 din 2 februarie 2004, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii, în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Prin sentinţa nr. 461 din 25 martie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 12.594 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 12 aprilie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând din data de 1 decembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta a dovedit calitatea de refugiaţi a părinţilor săi, astfel că şi aceasta, minoră fiind, are calitatea de refugiat, pentru o perioadă cuprinsă între data 12 aprilie 1943 şi data încetării refugiului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând că intimata s-a născut ulterior refugiului părinţilor săi şi că nu a suferit persecuţii din motive etnice, întrucât localitatea de domiciliu a acesteia, respectiv Turda, judeţul Cluj, era sub administraţie românească.
Recursul nu este fondat.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor A.S.P. şi B.A. rezultă că intimata s-a născut în data de 12 aprilie 1943, în localitatea Turda, unde părinţii acesteia se refugiaseră din toamna anului 1940, în urma cedării Ardealului de Nord, datorită Dictatului de la Viena.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea prevederilor actelor normative menţionate anterior, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi persoana care a suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra ei.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond în mod corect a reţinut faptul că minorul dobândeşte acelaşi statut, ca şi părinţii săi, şi anume, acela de refugiat, motiv pentru care Curtea constată că recursul se dovedeşte a fi nefondat şi urmează ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 461 din 25 martie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1981/2005. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 1983/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
