ICCJ. Decizia nr. 1986/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1986/2005
Dosar nr. 5514/2004
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta M.I. a chemat în judecată, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 1662 din 15 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi să se constate că beneficiază de drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, fiind născută în refugiu, la data de 29 iulie 1943.
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa nr. 392 din 11 martie 2004, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 1662 din 15 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să recunoască reclamantei, calitatea de refugiată, în perioada 29 iulie 1943 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta M.I. s-a născut în perioada în care părinţii s-au aflat în refugiu şi că aceasta are calitate de refugiată pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data încetării refugiului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, arătând că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, copiii născuţi în timpul sau ulterior strămutării părinţilor.
Recursul nu este fondat.
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 29 iulie 1943, în localitatea Văleni de Arieş, judeţul Cluj.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor M.V. şi V.N. rezultă că părinţii intimatei-reclamante au fost refugiaţi din localitatea Gârbou, judeţul Sălaj, în luna noiembrie 1941, în localitatea Văleni de Arieş, judeţul Cluj, unde au locuit până în toamna anului 1945.
Din certificatul nr. 1255 din 10 aprilie 2003, eliberat de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Cluj rezultă fără echivoc că R.F., tatăl intimatei, a figurat înregistrat ca refugiat din Transilvania de Nord, la 31 iulie 1942.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Pe cale de consecinţă, instanţa de fond, în mod corect a reţinut faptul că minorul dobândeşte acelaşi statut, ca şi părinţii săi, şi anume, acela de refugiat, motiv pentru care, nefiind îndeplinit nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Sălaj, împotriva sentinţei civile nr. 392 din 11 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1985/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1987/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
