ICCJ. Decizia nr. 1985/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1985/2005

Dosar nr. 5513/2004

Şedinţa publică din 25 martie 2005

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Cluj, reclamantul G.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 12.259 din 21 august 2003, emisă de pârâtă, prin care i-au fost stabilite drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Reclamantul a susţinut că i-a fost recunoscut stagiul militar efectuat în detaşamente de muncă, numai pentru perioada 16 august 1958 - 8 decembrie 1958, deşi din menţiunile livretului militar rezultă că şi perioada cuprinsă între 3 august 1960 - 15 decembrie 1960, trebuie luată în considerare.

Prin încheierea de şedinţă nr. 99 din data de 5 februarie 2004, Tribunalul Cluj a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei formulată de contestatorul G.A., în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Prin sentinţa civilă nr. 368 din 9 martie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că perioada solicitată suplimentar de către reclamant, a fi socotită drept stagiu militar efectuat în detaşamente de muncă, nu poate fi considerată astfel, întrucât din menţiunile existente în livretul militar, rezultă că reclamantul a efectuat stagiul militar la U.M. 02928 Oradea, ca „normator" şi nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002 .

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, G.A., criticând-o potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.

În motivarea recursului a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a apreciat că reclamantul nu beneficiază de prevederile Legii nr. 309/2002, pentru perioada cuprinsă în intervalul 3 august 1960 - 15 decembrie 1960, întrucât, indiferent de specificul unităţii militare din cadrul armatei din acea perioadă, fie că era infanterie, aviaţie, artilerie sau muncă, toate erau denumite unităţi militare, şi că funcţia de normator deţinută de către acesta, se găseşte în nomenclatorul armatei la detaşamente de muncă.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de drepturile acordate prin această lege, numai persoanele, cetăţeni români, care au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.

Deci, prin această reglementare, legiuitorul a instituit două condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ de către persoana care pretinde acordarea drepturilor prevăzute de lege: să fi satisfăcut stagiul militar în detaşamente de muncă, în perioada 1950 - 1961, iar detaşamentul de muncă să fi făcut parte din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.

Or, în cauză recurentul-reclamant a satisfăcut stagiul militar într-o unitate militară din sistemul fostului Minister al Forţelor Armate, motiv pentru care se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul declarat urmează ca, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de G.A. împotriva sentinţei civile nr. 368 din 9 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1985/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs