ICCJ. Decizia nr. 1987/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1987/2005
Dosar nr. 5515/2004
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13 februarie 2004, reclamantul P.S. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 12336 din 15 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamantul a susţinut că are calitatea de refugiat, întrucât în perioada regimurilor instaurate după anul 1940, a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu, Mihai Viteazu şi să se refugieze în Cluj.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 388 din 11 martie 2004, a respins acţiunea formulată de reclamant, reţinând, în esenţă, că reclamantul nu a dovedit persecuţia etnică şi că simpla schimbare a domiciliului nu poate fi înţeleasă ca o consecinţă directă a unor acte de persecuţie etnică exercitată de către Guvernul Român.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, P.S., susţinând, în esenţă, că de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază toate persoanele persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, fără ca legiuitorul să facă discriminare între categoriile de persoane.
Recursul nu este fondat.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor H.I. şi S.G. rezultă că recurentul a fost refugiat în perioada 1 martie 1942 - 1 noiembrie 1944, din localitatea Mihai Viteazu, judeţul Cluj (Ardealul de Sud), în localitatea Cluj (Ardealul de Nord).
Din adresa nr. C/3961 din 2 octombrie 2003, eliberată de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Cluj, rezultă că recurentul nu figurează ca refugiat în perioada 1940 - 1945.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Însă, atâta vreme, cât localitatea de domiciliu a recurentului, respectiv Mihai Viteazu, se afla sub administraţia Statului român, nu se poate admite că schimbarea domiciliului este o consecinţă a persecuţiei etnice suferite.
O altă concluzie ar însemna că orice schimbare de domiciliu în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 ar urma să fie încadrată în dispoziţiile Legii nr. 189/2000, ceea ce nu poate fi acceptat.
Ca urmare, Curtea constată că recursul nu este fondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.S., împotriva sentinţei civile nr. 388 din 11 martie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1986/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1988/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
