ICCJ. Decizia nr. 1983/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1983/2005
Dosar nr. 5510/2004
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 1852 din 28 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi să se constate că beneficiază de drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamantul C.A. a arătat că, împreună cu părinţii şi bunicii săi, a fost refugiat la Ulmeni, judeţul Maramureş, în perioada aprilie 1944 - martie 1945, când au revenit în satul Mureş Mort, din motive de persecuţii etnice.
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa nr. 425 din 18 martie 2004, a admis acţiunea în contencios administrativ, a anulat hotărârea nr. 1852 din 28 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi a recunoscut reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 15 aprilie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul, împreună cu familia, a părăsit localitatea de domiciliu, ca urmare a presiunilor etnice care se exercitau asupra românilor, de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a Dictatului de la Viena.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, arătând că reclamantul nu a făcut dovada calităţii de refugiat, ca urmare a persecuţiei etnice, întrucât familia reclamantului şi-a stabilit domiciliul într-o localitate din Ardealul de Nord, aflată sub ocupaţie străină.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor G.P. şi K.G., rezultă că reclamantul s-a refugiat împreună cu familia, în perioada aprilie 1944 - martie 1945, din comuna Aluniş, sat Mureş Mort, judeţul Mureş, în localitatea Ulmeni, judeţul Maramureş.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor comuniste instaurate cu începere de la 6 septembrie, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele şase situaţii enunţate.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice; prin persoană persecutată trebuie înţeleasă în speţa de faţă, persoana strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Nefiind îndeplinit nici unul din motivele de modificare ori casare a hotărârii, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, împotriva sentinţei civile nr. 425 din 18 martie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1982/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1985/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
