ICCJ. Decizia nr. 1988/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1988/2005
Dosar nr. 5516/2004
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta P.Z., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 12746 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâtă şi să se constate că beneficiază de drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi cererea, reclamanta P.Z. a arătat că, împreună cu părinţii săi, a avut domiciliul stabil în localitatea Năsăud, până în septembrie 1941, când a părăsit localitatea de domiciliu, stabilindu-se în localitatea Zalaegerszeg - Ungaria, din motive de persecuţii etnice.
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa nr. 330 din 26 februarie 2004, a admis acţiunea în contencios administrativ, a anulat hotărârea nr. 12746 din 25 noiembrie 2003 şi a recunoscut reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 15 septembrie 1941 - 6 martie 1945 şi acordarea drepturilor băneşti prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2003.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta, împreună cu părinţii, a fost refugiată din motive etnice şi s-a stabilit în localitatea Zalaegerzeg - Ungaria, iar conform dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile instituite prin acest act normativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, arătând că reclamanta-pârâtă, împreună cu părinţii, nu a făcut dovada calităţii de refugiată, ca urmare a persecuţiei etnice, întrucât schimbul de domiciliu a avut loc ca urmare a transferării în interesul serviciului, a tatălui acesteia, situaţie care nu se încadrează în prevederile Legii nr. 189/2000.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este necontestat faptul că tatăl reclamantei, din data de 30 iunie 1941, până la data de 7 aprilie 1945, a lucrat ca inginer silvic la Inspectoratul Silvic Regional Maghiar Zalaegerszeg, din cadrul Direcţiei Silvice Regionale Maghiare Szombathely, astfel cum rezultă din Ordinul Ministrului Regional Maghiar al Agriculturii nr. 4319/1941 şi Autorizaţia de reîntoarcere din 7 aprilie 1945.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor P.T., P.M. şi T.F., rezultă că recurenta-reclamantă, împreună cu părinţii, a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, din septembrie 1941 şi să se refugieze în localitatea Zalaegerszeg - Ungaria, până în toamna anului 1945.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor comuniste instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele şase situaţii enunţate.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă în speţa de faţă, persoana strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Nefiind îndeplinit nici unul din motivele de modificare ori casare a hotărârii, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
În raport cu actele doveditoare privind cheltuielile de deplasare suportate de intimata-reclamantă, în temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la cheltuielile de judecată în cuantumul solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 330 din 26 februarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Obliga recurenta la 360.000 lei cheltuieli de judecată, pentru intimată.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1987/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1989/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
