ICCJ. Decizia nr. 1993/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1993/2005
Dosar nr. 5529/2004
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta H.A. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 8427/7632 din 10 octombrie 2003 şi să i se recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului H.M.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în mod greşit nu s-a ţinut cont de declaraţiile martorilor din care rezultă faptul că soţul său a fost persecutat din motive etnice.
Prin sentinţa nr. 446 din 4 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice, pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta H.A., invocând prevederile art. 299, 301-303 şi 3041 C. proc. civ., susţinând că soţul său a fost persecutat din motive etnice, fiind nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, Cahul, Basarabia, în mai multe localităţi din România, respectiv, Iaşi, Brăila, şi ulterior, în Timişoara, unde a absolvit Facultatea de Construcţii.
Recursul este nefondat.
Din certificatul de naştere al soţului, decedat, al recurentei se observă că acesta s-a născut la data de 3 iunie 1928, în localitatea Cahul - U.R.S.S, însă din declaraţiile autentificate ale martorilor F.V., C.G. şi C.G.D., nu rezultă cu certitudine situaţia refugiului soţului său.
Pe de altă parte, dovada cu înscrisurile noi depuse la dosarul de recurs de către recurentă, respectiv certificatul de cetăţenie înregistrat sub nr. 31649/1949, eliberat de Comitetul Provizoriu al comunei urbane Timişoara, Extractul din Registrul Mitrical pentru născuţi pe anul 1928, Situaţia matricolă în clasele cursului superior liceal şi Diploma de Bacalaureat a lui H.M., nu lămuresc contradicţiile dintre declaraţiile martorilor şi actele depuse la instanţa de fond, şi, deci, nu schimbă cu nimic soluţia pronunţată prin hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestor acte normative, persoana care a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, iar potrivit art. 3 din acelaşi act normativ, beneficiază de o indemnizaţie fixă, şi soţul supravieţuitor al celui decedat, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.
Cum în speţa de faţă, recurenta H.A. nu a făcut dovada persecuţiei etnice a soţului decedat, H.M., Curtea constată că recursul este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îl va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de H.A., împotriva sentinţei civile nr. 446 din 4 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1991/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1994/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
