ICCJ. Decizia nr. 1996/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1996/2005
Dosar nr. 5534/2004
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 ianuarie 2004, reclamantul S.N. a chemat în judecată, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 9282/8722 din 14 noiembrie 2003 şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că beneficiază de calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, întrucât s-a născut în termenul legal de 300 de zile, în timpul refugiului părinţilor săi, ca urmare a unui schimb de populaţie în baza Tratatului de la Craiova.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 27 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, a scos cauza de pe rol şi a înaintat dosarul, spre competentă soluţionare, secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 475 din 10 martie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 9282/8722 din 14 noiembrie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe pârâtă, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 21 aprilie 2003.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul, prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a făcut dovada calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 şi ale art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea recursului a susţinut că în mod greşit, instanţa de fond a admis cererea reclamantului, de la concepţia acestuia, respectiv 15 septembrie 1940 - 6 martie 1945, când, de fapt, acesta s-a născut la data de 1 iulie 1941, în Bucureşti.
Recursul este fondat, numai în ce priveşte perioada de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în sensul că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va stabili perioada de acordare a drepturilor, ca fiind 1 iulie 1941 - 6 martie 1945.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor V.P. şi V.Z., rezultă că familia intimatului a fost strămutată în 1940, din Bulgaria, în România şi că S.M., mama intimatului, era însărcinată la data strămutării, naşterea lui S.N. încadrându-se în termenul de 300 de zile prevăzut de Legea nr. 189/2000.
Situaţia de avere imobiliară, încheiată la data de 17 decembrie 1940, a locuitorului S.S., tatăl intimatului, evidenţiază împrejurarea că acesta, împreună cu soţia şi cei 4 copii, deţinea imobile în judeţul Durostor - Bulgaria, localitatea de domiciliu a acestora.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi aceia care a suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că intimatul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Însă, cât priveşte perioada de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, Curtea constată că, atâta vreme, cât intimatul s-a născut la data de 1 iulie 1941, drepturile vor fi acordate pentru o perioadă cuprinsă în intervalul 1 iulie 1941 - 6 martie 1945 şi prin urmare, va admite recursul, va modifica sentinţa atacată şi va acorda drepturile reclamantului, pentru perioada menţionată anterior, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 476 din 10 martie 2004, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că perioada pentru care reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, este 1 iulie 1941 - 6 martie 1945.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1995/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2000/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
