ICCJ. Decizia nr. 2000/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2000/2005
Dosar nr. 5545/2004
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 ianuarie 2004, reclamanta T.G. a chemat în judecată, pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, solicitând anularea deciziei nr. 9760/7118 din 18 decembrie 2003, emisă de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a fost strămutată, împreună cu familia, în luna mai 1941, din Turtucaia, judeţul Durostor, în Isaccea, judeţul Tulcea, ca urmare a Tratatului de la Craiova.
Prin sentinţa civilă nr. 413 din data de 1 martie 2004, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de către reclamanta T.G., a anulat hotărârea nr. 9760/7118 din 18 decembrie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 3 mai 1941 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta T.G. s-a născut la Turtucaia - Bulgaria şi, ca urmare a Tratatului de la Craiova, împreună cu familia sa, a fost nevoită să părăsească localitatea de domiciliu, prin realizarea unui schimb obligatoriu de populaţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susţinând că intimata-reclamantă nu a respectat prevederile art. 3 şi 4 din HG nr. 127/2002 , în sensul că nu a depus documentele oficiale prin care să se precizeze începutul şi sfârşitul perioadei de refugiu, acestea urmând a fi depuse o dată cu cererea solicitantului, la Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, şi că încadrarea în dispoziţiile Legii nr. 189/2000 se poate face de către instanţa de judecată, numai cu data prezentării dovezilor.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Curtea nu poate reţine, ca temeinic, motivul de recurs potrivit căruia recurenta a respins cererea reclamantei, întrucât nu a depus o dată cu cererea iniţială, documentele doveditoare refugiului, întrucât, chiar dacă reclamanta a depus înscrisurile respective în faţa instanţei de judecată, recurenta şi-a menţinut punctul de vedere emis prin hotărârea nr. 9760/7118 din 18 decembrie 2003.
Din certificatul de naştere al intimatei rezultă că aceasta s-a născut la data de 28 septembrie 1928, în localitatea Turtucaia, raionul R.P. Bulgaria.
În Situaţia de avere imobiliară rurală a locuitorului, înregistrată sub nr. 507 din data de 3 mai 1940, se evidenţiază faptul că tatăl intimatei, D.I., împreună cu cei patru membri ai familiei, respectiv mama intimatei şi cei doi fraţi, a deţinut imobile în localitatea Turtucaia - Durostor.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, în una din situaţiile prevăzute în actul normativ.
Prin normele de aplicare ale OG nr. 105/1999, aprobată prin HG nr. 127/2000, Anexa nr. 1 art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Or, având în vedere că intimata s-a născut la 28 septembrie 1928, la Turtucaia, R.P. Bulgaria, este evident că aceasta, împreună cu familia sa, s-a refugiat în anul 1940, din Bulgaria, în România, ca urmare a Tratatului bilateral încheiat la Craiova, la 7 septembrie 1940.
În consecinţă soluţia instanţei de fond fiind temeinică şi legală, recursul este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 413 din 1 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1996/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2096/2005. Contencios. Anulare decizie M.A.I.... → |
|---|
