ICCJ. Decizia nr. 2096/2005. Contencios. Anulare decizie M.A.I. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2096/2005
Dosar nr. 7436/2004
Şedinţa publică din 30 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 19 iulie 2004, la Curtea de Apel Bucureşti, numita B.G. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 1315 din 24 mai 2004, pronunţată în dosarul nr. 1023/2004, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, solicitând casarea acesteia.
În motivarea recursului, petenta a susţinut că i s-a încălcat dreptul său constituţional privind dreptul la libera circulaţie, prin suspendarea dreptului ei de a călători în străinătate, până la data de 25 aprilie 2007, cu motivarea că a fost returnată în România, din Grecia, în baza actului de readmisie din Grecia.
Petenta a susţinut că a fost returnată din Grecia, împreună cu alţi cetăţeni români, pe care nu-i cunoştea şi care depăşiseră termenul legal de şedere de 3 luni pe teritoriul Greciei, sau comiseseră diverse fapte penale pe teritoriul acestei ţări, deşi ea se afla în Grecia, în interiorul termenului de 3 luni, nu comisese vreo faptă penală şi nici nu încălcase prevederi legale de natură a se lua împotriva sa, măsura sus-citată.
Urmare a returnării sale din Grecia, Serviciul Independent de Evidenţă Informatizată a Persoanei a municipiului Bucureşti a dispus prin Decizia nr. 2001214 din 28 iulie 2003, suspendarea dreptului ei de a călători în străinătate, pentru o perioadă de 4 ani, adică până la 25 iulie 2007, invocându-se art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998 şi modificată prin OUG nr. 119/2002.
Împotriva acestei măsuri, recurenta a precizat că a formulat contestaţie la organul ierarhic superior, contestaţie ce a fost respinsă, după care a formulat contestaţie, la instanţa de judecată.
Instanţa de fond interpretând greşit dispoziţiile legale sus-citate, a susţinut că potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) din OG nr. 65/1997, ar fi suficientă returnarea sa în ţară, de către autorităţile din Grecia, pentru a fi justificată măsura suspendării dreptului de folosire a paşaportului său.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prin sentinţa nr. 1315 din 24 mai 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamanta B.G.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 14 alin. (1) lit. e) teza ultimă din OG nr. 65/1997, privind regimul paşapoartelor în România, aprobată prin Legea nr. 216/1998 şi modificată prin OUG nr. 119/2002, „cetăţeanului român i se poate refuza temporar eliberarea paşaportului, iar dacă i-a fost eliberat, îi poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, atunci când persoana a fost returnată în baza acordurilor de readmisie încheiate de România, cu alte state".
Recursul declarat este întemeiat şi urmează a fi admis.
Din actele cauzei rezultă că într-adevăr petenta s-a aflat în situaţia prevăzută de art. 14 alin. (1) lit. e) teza ultimă din OG nr. 65/1997, dar măsura de suspendare a dreptului său de a călători în străinătate până la data de 25 iulie 2007, este excesivă, cât timp din probele cauzei nu rezultă că la luarea acestei măsuri s-au avut în vedere elemente de natură a justifica întinderea măsurii de suspendare până la 25 iulie 2007.
Aşa fiind, reţinându-se caracterul abuziv al măsurii, în condiţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, urmează a se admite recursul declarat, cu consecinţa reducerii perioadei pe care este suspendat dreptul de a călători pentru petentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.G. împotriva sentinţei civile nr. 1315 din 24 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite în parte măsura luată prin decizie, în sensul suspendării dreptului de folosinţă a paşaportului, pe o perioadă de doi ani, respectiv până la data de 25 iulie 2005.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2000/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2181/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
