ICCJ. Decizia nr. 201/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 201/2005
Dosar nr. 2693/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2003, reclamantul B.I. a chemat în judecată pârâta Casa de Pensii Cluj, solicitând anularea hotărârii nr. 8942 din 29 octombrie 2003 şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea cererii a susţinut că a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, împrejurare dovedită cu declaraţii de martori.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 15 din 7 ianuarie 2004, a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat şi a obligat pârâta să recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu data de 1 aprilie 2003.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamantul a făcut dovada că s-a refugiat, împreună cu familia şi că refugiul a fost determinat de persecuţii etnice.
Împotriva hotărârii a declarat recurs, pârâta, susţinând, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada persecuţiei etnice, astfel că situaţia sa nu intră sub incidenţa Legii nr. 189/2000.
Recursul este fondat, pentru şi în sensul considerentelor ce urmează:
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 martie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
În cauză, în susţinerea cererii sale, reclamantul a prezentat declaraţiile autentificate ale martorilor H.I. şi F.T., din care, însă, nu rezultă care este localitatea de domiciliu, de unde reclamantul pretinde că s-ar fi refugiat în România.
În atare situaţie, probele administrate se dovedesc insuficiente, pentru a se putea trage o concluzie certă privind statutul de refugiat al reclamantului.
Prin urmare, pentru completarea probatoriului cu acte şi/sau martori, se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 15 din 7 ianuarie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2005/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2012/2005. Contencios. Anulare act... → |
|---|
