ICCJ. Decizia nr. 1977/2005. Contencios. Refuz răspuns petiţie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1977/2005
Dosar nr. 4214/2003
Şedinţa publică din 25 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În urma declinării de competenţă prin sentinţa civilă nr. 1082/C din 3 aprilie 2003, a Tribunalului Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 295 din 3 septembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, astfel cum a fost modificată şi întregită la 2 iulie 2003, formulată de reclamantul A.T. împotriva pârâtului Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
Pentru a se pronunţa astfel, pe baza probatoriului administrat, instanţa a reţinut următoarele:
Reclamantul a solicitat instanţei de contencios administrativ, obligarea pârâtului să-i recunoască dreptul de petiţionare, să-i dea răspuns la petiţia adresată la data de 23 decembrie 2002 şi la reclamaţia din 12 februarie 2003 şi să ia măsuri pentru respectarea legii învăţământului, a Statutului personalului didactic şi a Legii nr. 544/2001 de către Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu şi Şcoala Generală nr. 21 Sibiu.
Având în vedere petiţia din 23 decembrie 2002, înregistrată la pârât, sub nr. 15077 din 20 ianuarie 2003, Direcţia Generală Juridic, audit şi Control din cadrul acestui minister a desemnat o comisie care s-a deplasat la faţa locului şi a analizat aspectele sesizate de reclamant, întocmind raportul nr. 15077 din 19 februarie 2003, cu privire la cele contestate şi la măsurile luate.
După finalizarea cercetărilor şi înregistrarea raportului, pârâtul a comunicat reclamantului, răspunsul la cele două petiţii, cu adresa nr. 15077 - 15606 din 12 martie 2003, răspuns sosit la Oficiul Poştal din Sibiu, la data de 14 martie 2004.
În raport cu acest răspuns comunicat reclamantului, prin care s-a dat curs petiţiilor acestuia, instanţa a constatat că cele trei capete de cerere din acţiunea iniţială au rămas fără obiect.
Cu privire la capetele noi de cerere din 2 iulie 2003, cu care s-a întregit acţiunea iniţială, s-a constatat că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990 şi că, de altfel, aceste cereri nu se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Faţă de prevederile art. 11 din Legea nr. 29/1990 şi faţă de soluţia de respingere a acţiunii, instanţa a respins cererea privind acordarea de daune morale.
În termen legal, împotriva sus-menţionatei sentinţe a declarat recurs, reclamantul A.T.
Apreciind ca netemeinică şi nelegală hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, recurentul a punctat următoarele aspecte:
1) încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, mai exact a dreptului la o judecată echitabilă, într-un termen rezonabil, litigiul derulându-se un timp îndelungat la Tribunalul Sibiu şi la Curtea de Apel Alba Iulia;
2) greşita aplicare a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, în legătură cu cererile cu care a fost reîntregită acţiunea în faţa curţii de apel, în condiţiile în care pentru acţiunea iniţială a fost îndeplinită procedura prealabilă (motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.);
3) nepronunţarea asupra capătului de cerere „c" din acţiunea iniţială, ca urmare a interpretării greşite a actului dedus judecăţii (motiv prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.).
Examinând sentinţa atacată, în baza art. 3041 C. proc. civ., în raport cu actele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nici una din criticile formulate de recurent nu este fondată şi că nu există motive pentru casarea sau modificarea acestei hotărâri judecătoreşti.
Acţiunea reclamantului a fost înregistrată la Tribunalul Sibiu, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 4 martie 2003, iar în temeiul art. 3 pct. 1 C. proc. civ., această instanţă în mod corect a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 1082/C, pronunţată la 3 aprilie 2003.
La data de 3 septembrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa nr. 295, hotărând, atât asupra acţiunii iniţiale, cât şi asupra cererii din 2 iulie 2003, cu care reclamantul a înţeles să-şi modifice şi întregească acţiunea.
Judecarea cauzei recurentului-reclamant s-a făcut într-un termen rezonabil şi în mod echitabil, administrându-se toate probele necesare pentru soluţionarea litigiului cu care au fost învestite instanţele de contencios administrativ.
Aşa fiind, nu se poate primi susţinerea recurentului, privind încălcarea de către instanţa fondului, a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este acesta reglementat prin art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prevederile art. 1 alin. (1) Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ, au fost interpretate şi aplicate corect în ce priveşte cererea de modificare şi întregire a acţiunii iniţiale, formulată în faţa curţii de apel, la data de 2 iulie 2003. Potrivit acestor dispoziţii legale, învestirea instanţei de contencios administrativ se poate face numai după sesizarea autorităţii administrative, cu o reclamaţie prealabilă. În speţă, această procedură prealabilă nu a fost urmată şi pentru cererile ce formează obiectul acţiunii modificate din 2 iulie 2003; aşa cum se poate observa din conţinutul reclamaţiei administrative existente la dosarul nr. 2005/2003, al Tribunalului Sibiu, autoritatea pârâtă a fost sesizată numai cu privire la aspectele ce au făcut obiectul acţiunii iniţiale.
Nici cea de-a treia critică adusă de recurent nu va fi primită, deoarece instanţa fondului s-a pronunţat asupra tuturor cererilor din acţiunea iniţială, constatând că acestea au rămas fără obiect în raport cu răspunsul dat de autoritatea pârâtă, celor două petiţii ale reclamantului, răspuns cuprins în adresa nr. 15077-15606 din 12 martie 2003.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, aşadar, că sentinţa civilă nr. 295 din 3 septembrie 2003, este temeinică şi legală, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.T. împotriva sentinţei civile nr. 295 din 3 septembrie 2003, a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1975/2005. Contencios. Refuz emitere... | ICCJ. Decizia nr. 1984/2005. Contencios. Anulare măsură de... → |
|---|
