ICCJ. Decizia nr. 2012/2005. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2012/2005
Dosar nr. 8601/2004
Şedinţa publică din 28 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 382/PI/2004, Curtea de Apel Timişoara a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul B.E. împotriva pârâţilor Ministrul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, pentru anularea Ordinului nr. S.II/2162 din 9 februarie 2004.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că ordinul în litigiu este legal vis-a-vis de gravitatea abaterii disciplinare comise de reclamant, care, de altfel, a mai fost sancţionat şi anterior pentru săvârşirea unor fapte în anii 2001 şi 2003, fapte cu caracter de abateri disciplinare.
Referitor la excepţiile invocate de pârât, instanţa de fond a apreciat că reclamantul a urmat procedura prealabilă prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 29/1990, iar Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră are calitate procesuală pasivă, întrucât reclamantul este angajat al Poliţiei de Frontieră Nădlac.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a formulat recurs, B.E., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât prima instanţă a pronunţat-o cu încălcarea dispoziţiilor art. 3041 şi art. 304 pct. 7 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 360/2002.
S-a apreciat, de asemenea, că sentinţa atacată este nemotivată, fiindcă instanţa de fond doar într-o singură frază a stabilit că ordinul atacat este legal, fără să aibă în vedere actele depuse şi dispoziţiile Legii nr. 360/2002.
Ca motiv de recurs a fost invocat şi faptul că instanţa de fond nu putea verifica încadrarea în drept a sancţiunii aplicate şi a abaterii disciplinare săvârşite, pentru că emitentul actului administrativ în litigiu nu a indicat la ce articol din lege se poate încadra abaterea disciplinară imputată, conform dispoziţiilor art. 57 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
De asemenea, instanţa de fond a omis să analizeze Decizia Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 90440/2004, prin care s-a respins contestaţia recurentului împotriva ordinului de destituire, decizie care, de altfel, nu este semnată de ministrul Administraţiei şi Internelor, ci de către un direct adjunct.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea reţine că în speţă, faţă de motivele de recurs invocate şi enumerate în cuprinsul acestei decizii, se impune ca instanţa de fond să solicite depunerea la dosar a ordinului dedus judecăţii, în original, având în vedere faptul că s-a invocat nulitatea acestuia şi a deciziei prin care s-a menţinut valabilitatea acestui act administrativ, pe motiv că a fost semnat de o altă persoană, decât ministrul, fapt care ar conduce la sancţiunea prevăzută de încălcarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Legea nr. 360/2002.
Faţă de aceste considerente, se impune completarea probatoriului pe aspectul nulităţii actelor administrative mai sus invocate şi abia după lămurirea de către prima instanţă, a acestei excepţii, se poate discuta pe fondul pricinii în raport cu ansamblul probator administrat.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie va admite recursul declarat de B.E. şi va casa sentinţa atacată, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, pentru considerentele mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.E. împotriva sentinţei civile nr. 382/P din 15 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 201/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2013/2005. Contencios. Anulare decizie emisă... → |
|---|
