ICCJ. Decizia nr. 2013/2005. Contencios. Anulare decizie emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2013/2005
Dosar nr. 8691/2004
Şedinţa publică din 28 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 319/2004, Curtea de Apel Bacău a respins acţiunea formulată de reclamantul B.B., împotriva pârâtei Comisia Superioară de Expertiză Medicală pentru Persoanele cu handicap din cadrul A.N.P.H. Bucureşti, având ca obiect, schimbarea gradului de handicap, din gradul II, în gradul I de invaliditate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că faţă de diagnosticul pe care îl prezintă reclamantul şi faţă de criteriile în baza cărora se stabileşte gradul de handicap, prevăzute prin Ordinul nr. 726/2002, încadrarea făcută de către pârâtă, este corectă.
Împotriva acestei sentinţe, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., a declarat recurs, reclamantul B.B., recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinţei şi admiterea acţiunii, aşa cum a fost formulată.
În motivarea recursului au fost aduse următoarele critici sentinţei pronunţată de către Curtea de Apel Bacău.
Boala de care suferă recurentul, a evoluat în timp, agravând starea sănătăţii, până la nevoia amputării parţiale a piciorului drept, astfel încât, faţă de încadrarea iniţială în grad de handicap, se impune o reexaminare a situaţiei sale medicale.
Pe de altă parte, în raport cu aceeaşi stare a sănătăţii sale, de boală netratabilă de care suferă, respectiv arterită, încadrarea în grad de handicap se face potrivit prevederilor Legii nr. 145/1997, ale cărei dispoziţii instituie în art. 44 lit. a) şi art. 45 lit. a), încadrarea acestei boli în gradul I de handicap.
Examinând recursul reclamantului, prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este nefondat.
Astfel, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că în anul 2004, reclamantul s-a prezentat la Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, Neamţ care, după examinare, a dispus încadrarea acestuia în gradul II de handicap accentuat, pentru diagnosticul: amputaţie 1/3 coapsă dreaptă inferioară pentru arteriopatie obliterantă şi emite certificat de handicap cu valabilitate „permanent".
Împotriva modului de încadrare menţionat, s-a formulat contestaţie la Comisia Superioară de Expertiză, care a fost, însă, respinsă prin Decizia nr. 2912 din 31 mai 2004, decizie menţinută prin sentinţa Curţii de Apel Bacău care a respins cererea reclamantului, de anulare a sa şi de schimbare a gradului de handicap.
Sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, întrucât criteriile de încadrare al persoanelor cu handicap într-un grad sau altul, nu sunt lăsate în competenţa instanţei de judecată. Această încadrare se face de către Comisiile medicale specializate conform criteriilor stabilite prin Legea nr. 519/2002, coroborat cu Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 726/2002.
Legea anterioară invocată de recurent, respectiv Legea nr. 145/1997, nu-i este aplicabilă faţă de data solicitării examinării şi încadrării într-un grad de handicap.
Ceea ce incumbă instanţei, este dreptul de a verifica, la cererea persoanei interesate, dacă organismele medicale specializate, au respectat acele criterii prevăzute de legea în vigoare, cu ocazia încadrării în grad de handicap.
În speţă, în condiţiile inexistenţei unor probe medicale hotărâtoare şi relevante pe baza cărora, instanţa să poată eventual concluziona, în sensul că în raport cu afecţiunile de care suferă reclamantul, încadrarea făcută de către Comisia Medicală Judeţeană, menţinută de Comisia Superioară, este greşită, se va constata că instanţa de fond nu avea temeiul de fapt şi de drept pentru a schimba Decizia dată de această Comisie Superioară de Expertiză Medicală.
Nefiind îndeplinite nici unul din motivele de modificare a sentinţei prevăzute de art. 304 C. proc. civ., urmează ca în baza art. 312 C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.B. împotriva sentinţei civile nr. 319 din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2012/2005. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2017/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
