ICCJ. Decizia nr. 2032/2005. Contencios. Anulare parţială H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2032/2005
Dosar nr. 1449/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 mai 2003, P.L. a chemat în judecată Guvernul României, solicitând să se dispună anularea parţială a HG nr. 1359/2001 în privinţa poziţiilor nr. 36, 37, 38 şi 39 din Anexa nr. 74, publicată în Monitorul Oficial, ca nelegală.
Prin acest act administrativ cu caracter normativ, s-a atestat apartenenţa la domeniul public al judeţului Prahova, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor judeţului, a bunurilor cuprinse în Anexele nr. 1-101, care fac parte integrantă din hotărâre.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin nesocotirea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, ce consfinţeşte dreptul său de proprietate asupra unui teren în suprafaţă de 0,36 ha, situat în comuna Poseşti, judeţul Prahova, autoritatea publică emitentă a inclus bunul imobil, în lista bunurilor care aparţine domeniului public al acelei localităţi.
La termenul din 4 iunie 2003, Ministerul Administraţiei Publice a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului, solicitând respingerea acţiunii principale, ca inadmisibilă şi în subsidiar, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa civilă nr. 409/PI din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea principală, ca tardiv introdusă.
De asemenea, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Administraţiei Publice.
Instanţa a reţinut că această soluţie se impune, deoarece hotărârea guvernamentală atacată a fost publicată în M. Of. nr. 128 bis/18.02.2002 şi comunicată reclamantei, la data de 1 noiembrie 2002, astfel încât sesizarea instanţei, abia la 5 mai 2003, s-a făcut cu depăşirea tuturor termenelor prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta P.L.
Recurenta a susţinut că în mod greşit prima instanţă a soluţionat litigiul, pe baza unei excepţii de procedură, întrucât din conţinutul actului administrativ şi a listelor anexe publicate în Monitorul Oficial , nu rezultă datele esenţiale necesare pentru identificarea terenului (întindere, modalitatea de dobândire şi anul de trecere în proprietatea statului).
Din această cauză, ea nu a avut posibilitatea de a se pronunţa cu certitudine asupra caracterului vătămător al actului, până la data de 28 ianuarie 2003, când expertul topografic i-a comunicat rezultatul verificărilor efectuate.
Ţinând seama de constatările respective şi de faptul că a exercitat recursul administrativ la data de 17 februarie 2003, recurenta a apreciat că acţiunea sa pentru anularea actului administrativ normativ trebuia examinată în fond, iar nu respinsă ca tardiv formulată.
Critica este neîntemeiată.
Aşa cum corect s-a reţinut prin sentinţă, HG nr. 1359/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Prahova, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Prahova a fost publicată în M. Of. nr. 128 bis/18.02.2002.
Hotărârea face parte din categoria actelor prevăzute de art. 107 alin. (4) din Constituţie şi a căror comunicare către persoanele interesate, este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial.
Prin acţiune, reclamanta nu a contestat data de publicare a actului administrativ cu caracter normativ, supus controlului jurisdicţional, precizând chiar că la cerere i s-a comunicat prin poştă un exemplar al Anexei nr. 74, în ziua de 1 noiembrie 2002.
Ori, este evident că în raport cu data ambelor operaţiuni posterioare adoptării hotărârii guvernamentale, atât plângerea prealabilă formulată la 17 februarie 2003, cât şi acţiunea în contencios administrativ înregistrată la instanţă, abia la 5 mai 2003, sunt tardive, în raport cu termenele stabilite prin dispoziţiile imperative ale art. 5 din Legea nr. 29/1990, a căror aplicaţiune a fost făcută corect de instanţă.
Împrejurarea că pentru identificarea terenului şi a altor elemente legate de elucidarea situaţiei juridice a acestuia, reclamanta a apelat la constatările unui expert topografic, nu constituie un temei pentru înlăturarea concluziei reţinută în sentinţă.
Admiţând, aşadar, excepţia de tardivitate invocată de pârât, prin întâmpinare, cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Administraţiei Publice şi respingând acţiunea principală, curtea de apel a pronunţat o hotărâre cu respectarea legii, ce urmează a fi menţinută prin respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.L. împotriva sentinţei civile nr. 409 din 18 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2031/2005. Contencios. La revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2033/2005. Contencios. Anulare parţială H.G.... → |
|---|
