ICCJ. Decizia nr. 2033/2005. Contencios. Anulare parţială H.G. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2033/2005
Dosar nr. 1688/2004
Şedinţa publică din 29 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 ianuarie 2003, reclamantul F.I. a solicitat anularea Anexei nr. 76, poziţiile 78 - 95 şi 97 - 99 din HG nr. 946/2002, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că reclamantul este succesorul proprietarilor bunurilor din actul contestat, „Băile Sărate" Sângiorgiu de Mureş, conform certificatului de moştenitor nr. 11 din 11 iunie 2001; că aceste imobile au fost trecute în hotărârea de guvern contestată, ca urmare a includerii lor în mod greşit, în actele întocmite de Consiliul Local al comunei Sângiorgiu de Mureş şi de Consiliul Judeţean Mureş, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 213/1998.
Prin sentinţa civilă nr. 543/2003, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost respinsă în principal, ca inadmisibilă şi în subsidiar, ca nefondată.
Instanţa a considerat că acţiunea ar fi inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că este titularul dreptului de proprietate asupra respectivelor bunuri din domeniul public al comunei Sângiorgiu de Mureş, acesta invocând doar lezarea unui drept virtual şi eventual de proprietate, pe care l-ar putea dobândi ulterior parcurgerii procedurilor Legii nr. 18/1991 şi Legii nr. 10/2001.
În ce priveşte fondul cauzei, curtea de apel a reţinut că prezentul litigiu ar excede dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 213/1998, care reglementează competenţa instanţei în materia actelor de inventariere a domeniului public; că în ce priveşte valabilitatea titlului de proprietate a statului asupra acestor bunuri, în comparaţie cu cel al reclamantului, competenţa de cenzurare ar aparţine instanţei de drept comun conform art. 6 din Legea nr. 213/1998; că pârâţii: Guvernul României, Consiliul Judeţean Mureş şi Consiliul Local comunal Sângiorgiu de Mureş au respectat procedura de inventariere a bunurilor conform HG nr. 548/1999 şi HG nr. 555/2001, Prefectura judeţului Mureş nu are calitate procesuală pasivă, iar cererea de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, formulată de iniţiatorul hotărârii de guvern contestate, Ministerul Administraţiei Publice şi Internelor, este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a făcut în mod detaliat istoricul proprietăţii bunurilor trecute în actul contestat, aşa cum a procedat şi în faţa instanţei de fond, recurentul susţinând că acestea au aparţinut defunctei F.V., al cărei succesor este petentul, conform certificatului de calitate de moştenitor nr. 11/2001; că au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 112/1995, Legii nr. 10/2001 şi că reclamantul a formulat cerere de retrocedare, dosar nr. 9502/1998, al Judecătoriei Târgu Mureş şi dosar nr. 9040/2001, al Tribunalului Mureş, judecata fiind suspendată în ambele dosare, până la soluţionarea prezentului dosar.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului, în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.
Instanţa a reţinut în mod greşit că acţiunea este inadmisibilă, cu motivarea că reclamantul nu a dovedit că are drept de proprietate care i-a fost vătămat prin actul contestat.
Inexistenţa dreptului vătămat conduce la respingerea acţiunii, ca nefondată (şi nu ca inadmisibilă), având în vedere că instanţa face verificări de fond în ce priveşte dreptul de proprietate invocat, ca fiind încălcat. Curtea de apel a analizat superficial acest aspect şi pe calea unei analize lacunare a dreptului invocat a respins acţiunea în mod greşit, considerând-o inadmisibilă. Instanţa nu a avut în vedere şi nu s-a pronunţat asupra cererilor şi probelor referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor, astfel cum s-a susţinut în acţiune.
Din probele dosarului rezultă că recurentul are pe rolul altor instanţe (dosar nr. 9502/1998 al Judecătoriei Târgu Mureş şi dosar nr. 9040/2001, al Tribunalului Mureş), cauze prin care tinde să dovedească dreptul de proprietate al defunctei F.V. al cărei moştenitor este, conform certificatului de calitate de moştenitor nr. 11/2001.
Judecata în acele cauze a fost suspendată în mod eronat, până la soluţionarea prezentului dosar, întrucât în acele cauze trebuie să se stabilească irevocabil, dacă recurentului-reclamant i s-a transmis sau nu prin succesiune, dreptul de proprietate asupra bunurilor menţionate în hotărârea de guvern contestată. Numai prin stabilirea acestei situaţii se poate concluziona în acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, că petentului i s-a încălcat sau nu, un drept prevăzut de lege.
Drept urmare, judecata trebuia suspendată în această cauză, până la soluţionarea celorlalte dosare în care se discută dreptul de proprietate invocat.
În ce priveşte respingerea, ca nefondată, a acţiunii de către curtea de apel, se constată că soluţia este, de asemenea, greşită.
În măsura în care o acţiune se constată că este inadmisibilă, ea nu mai poate fi analizată pe fondul său, întrucât instanţa nu poate păşi la cercetarea în fond a pricinii pe care nu o primeşte, ca fiind inadmisibilă.
Însă, aşa cum s-a precizat mai sus, situaţia reţinută de instanţă în mod greşit, ca excepţie de inadmisibilitate a acţiunii), reprezintă un aspect al fondului cauzei.
Verificând considerentele pentru care instanţa fondului a apreciat acţiunea, ca fiind neîntemeiată, Curtea constată că soluţia este greşită.
Reţinând, în esenţă, că instanţa de contencios nu are competenţa de a soluţiona cererea de faţă, deoarece excede dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 213/1998 şi că analiza titlurilor părţilor cade în competenţa instanţei de drept comun, conform art. 6 din Legea nr. 213/1998, curtea de apel, în realitate, nu a analizat fondul cauzei, pronunţarea cu această motivare fiind făcută prin admiterea implicită a unei excepţii de necompetenţă materială.
Soluţia este greşită. Hotărârea de guvern are natura unui act administrativ de autoritate adoptat după însuşirea listelor de inventar privind bunurile domeniale întocmite de către consiliile locale şi judeţean, prin hotărâri, în condiţiile Legii nr. 213/1998.
Aceste hotărâri ale autorităţilor deliberative ale administraţiei publice locale pregătesc adoptarea actului final - hotărâre de guvern, ale cărui efecte juridice vizează însuşi caracterul bunurilor enumerate în anexe, adică apartenenţa lor la proprietatea publică a comunei, oraşului sau judeţului, după caz.
Or, cea care vatămă în mod direct dreptul de proprietate al persoanei (în măsura în care petentul face dovada existenţei dreptului subiectiv), este actul final al Guvernului, care consfinţeşte un anume regim juridic al bunurilor respective.
Ca urmare, acţiunea reclamantului-recurent poate fi primită şi analizată în temeiul art. 1 din Legea nr. 29/1990, neavând incidenţă în cauză dispoziţiile art. 23 şi 6 din Legea nr. 213/1998.
Ca urmare a celor mai sus reţinute, Curtea apreciază că recursul este fondat. Sentinţa urmează a fi casată şi cauza va fi trimisă, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe. În măsura în care cauzele privind stabilirea dreptului subiectiv al petentului (dosarele nr. 9502/1998 al Judecătoriei Târgu Mureş şi nr. 9040/2001 al Tribunalului Mureş) nu au fost soluţionate irevocabil, instanţa de rejudecare va suspenda judecata prezentei cauze, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea proceselor sus-menţionate sau până la stabilirea dreptului subiectiv eventual într-o altă cauză. Dacă dreptul subiectiv al recurentului, pretins vătămat, nu poate fi stabilit în acele dosare din diverse cauze (perimare ş.a.), instanţa de fond va verifica şi se va pronunţa asupra acestui drept, pe baza probelor administrate în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de F.I. împotriva sentinţei civile nr. 543 din 24 noiembrie 2003, a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ. Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2032/2005. Contencios. Anulare parţială H.G.... | ICCJ. Decizia nr. 2035/2005. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
