ICCJ. Decizia nr. 2022/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2022/2005
Dosar nr. 330/2005
Şedinţa publică din 28 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 6 iulie 2004, reclamantul B.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13206 din 1 martie 2004, emisă de comisia de specialitate din cadrul pârâtei şi obligarea acesteia la recunoaşterea statutului de refugiat pe motive etnice, în perioada 28 decembrie 1943 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1067 din 7 decembrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 28 decembrie 1943 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut la data de 28 decembrie 1943 în localitatea Săcălaz, judeţul Timiş, unde părinţii săi erau refugiaţi din localitatea Iclozei, judeţul Cluj, în luna mai 1941 şi este îndreptăţit să beneficieze de aceleaşi drepturi, ca şi ei, atâta vreme, cât a trăit în aceleaşi condiţii, iar dispoziţiile legale nu prevăd în mod expres înlăturarea acestei categorii de la beneficiul legii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen, recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând soluţia, ca fiind nelegală şi neîntemeiată, întrucât, susţine recurenta, nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de HG nr. 127/2002, şi anume, dovedirea persecuţiei etnice şi schimbarea domiciliului din acest motiv.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele, cetăţeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suportat persecuţii din motive etnice, fiind strămutate, refugiate sau expulzate în altă localitate.
Textele legale au avut în vedere persecuţii din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetăţenie română, fără a face distincţie între părinţi şi copiii născuţi în perioada refugiului.
Traiul în refugiu a avut consecinţe identice, materiale şi morale, vătămătoare, atât asupra părinţilor, cât şi asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuţi înainte sau în timpul refugiului.
Cum intimatul-reclamant s-a născut la 28 decembrie 1943, în localitatea Săcălaz, judeţul Timiş, unde părinţii săi erau refugiaţi, în mod corect Curtea de Apel Cluj a apreciat că acesta beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000.
Faţă de considerentele mai sus arătate, se apreciază de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie că sentinţa atacată este legală şi temeinică, motiv pentru care se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 1067 din 7 decembrie 2004, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2021/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2024/2005. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
